Un fapt aparent bizar, dar pînă la urmă explicabil, este că editarea postumelor eminesciene ridică mai puține incertitudini decît aceea a operei sale antume. Căci, în cazul postumelor, dispunem constant de textul lor ultim, în caietele donate de Maiorescu Academiei și în reproducerea lor anastatică, pe cînd manuscrisul final al antumelor, încredințat de poet „Convorbirilor …

1. Eminescu și Carmen Sylva „Și nime-n urma mea Nu-mi plîngă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe cînd cu zgomot cad Izvoarele-ntruna, Alunece luna Prin vîrfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vînt, Deasupră-mi teiul sfînt Să-și scuture creanga.” (M. Eminescu, Mai am un singur dor) Muzicalitatea stranie a …

Mi-a trezit curiozitatea prin titlu romanul scriitorului danez Jens Christian Grøndahl: Piazza Bucarest (traducere de Carmen Uioreanu, Polirom, 2013; originalul a apărut în 2004). Este o narațiune la persoana I, dar naratorul, implicat și el în acțiune, nu-și divulgă nicăieri numele; îl voi desemna convențional prin inițiala N. Firul povestirii e destul de sinuos, cu …

În perioada cînd a funcționat, în primul pătrar al secolului trecut, ca director al Spitalului de Neuropsihiatrie din Iași, profesorul C.I. Parhon a primit într-o zi vizita unor studenți ai Facultății de Drept. Era o obligație adiacentă a cursului lor de medicină legală. (De menționat că mulți studenți de la Drept manifestau, pe vremea aceea, …

Răsfoind unele vechi dosare, am regăsit o poezie pe care Romulus Vulpescu, colegul și prietenul meu începînd din anii studenției, mi-a dăruit-o în decembrie 1953. Autorul n-a reprodus-o în niciunul din volumele sale, cedîndu-mi astfel mie plăcerea de a o transmite posterității. Pășim alee vechi, omătuite, Prin ogivale-ncremeniri de ramuri. Copacii suie greu, din brume …