Jeremias Z. Saturnus

Amplul şi eruditul articol al lui Marcel Tolcea, Portret cronologic al unei nedrepte absenţe. Marcu-Mihail Avramescu („România literară“, nr.7, 12 februarie 2021, p.20-21), menţionează, între altele, prezenţa ca personaj literar a bizarului scriitor într-o seamă de opere precum Max şi vremea lui de I. Peltz, Pe strada Mîntuleasa de Mircea Eliade, Delirul de Marin Preda, şi evocarea sa în scrieri memorialistice ca Vitrina cu amintiri de Ieronim Şerbu, Amintiri din viaţa literară de I. Peltz, Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. Ni se oferă şi o listă a personalităţilor cu care Marcu-Mihail Avramescu s-a aflat în relaţii apropiate: Mihail Sebastian, Petru Comarnescu, Felix Aderca, Mircea Vulcănescu, Eugen Ionescu, Saşa Pană, Mihail Polihroniade, I. Peltz, Geo Bogza, Nina Cassian, Jeni Acterian ş.a. O completare a celor de mai sus impune citarea nuvelei La Paleologu din volumul lui Radu Albala, Făpturile paradisului (Desculţe vechi şi noi), apărut la „Cartea Românească“ în 1987. În cadrul naraţiunii, rolul lui M. Avramescu, adică al personajului care îl transfigurează, este unul oarecum auxiliar, ceea ce ne scuteşte să rezumăm nuvela şi ne fixează atenţia exclusiv asupra pasajelor revelatoare sub aspectul ce ne interesează. Primul de acest fel evocă un chef la moşia „conului“ Costi Paleologu : „Al doilea personaj, Magul, Trismegistul, Mistagogul, se numea în realitate Angel Mihăilescu. […] Expert în grafologie, detecta cele mai subtile nuanţe de caracter ale unor subiecţi evident necunoscuţi, cărora le reproducea apoi scrisul şi chiar semnătura, într-un chip atît de iscusit încît nici autorii lor nu mai erau în stare să deosebească originalul de contrafacere. Practicînd totodată şi fiziognomonia şi reuşind, din studiul cîte unei fotografii a unei persoane deopotrivă de necunoscute, o analiză la fel de exactă ca şi aceea grafologică, se spunea chiar că, aflat în anticamera unui director de bancă şi enervat că acesta întîrzie să sosească, a pus, cu prietenul lui care-l însoţea spre a-l prezenta, rămăşag că, bazat exclusiv pe datele ce i le furnizase portretul în ulei atîrnat în faţa lui pe perete, va iscăli el aprobarea solicitată: a cîştigat rămăşagul, căci funcţionarul de la ghişeu a onorat fără să clipească documentul. […] În tinereţe (şi acum abia depăşise treizeci de ani) semnase, cu pseudonimul Jeremias Z. Saturninus1, percutante versuri şi proze în «Facla», «Bilete de papagal» şi în revistele de avangardă.“ Mai departe, îl regăsim pe Angel Mihăilescu în ipostaza de maestru în „scamatorii“, la un nivel mult superior celor practicate obişnuit : „– Ce carte vrei să scoţi ? – Dama de pică, zisei, într-o doară. – Bine, încuviinţă Angel. Scoate dama de pică.“ Şi, spre stupefacţia tuturor, naratorul extrage, din evantaiul de cărţi de joc răsfirat pe masă, exact cea propusă de el. Angel Mihăilescu reapare, în ziua de 4 aprilie 1944, mergînd împreună cu povestitorul în zona Gării de Nord, unde vor privi îngroziţi urmările teribilului bombardament. După război, personajul renunţă la preocupările ezoterice şi îmbrăţişează cariera clericală. „I se încredinţase parohia de la Schitul Maicilor, unde frumuseţea chipului şi eleganţa ţinutei şi gesticii lui, frazarea plină de înţeles şi dicţiunea perfectă cu care rostea textele liturgice, timbrul lui vocal, şi aşa deosebit de plăcut, pus în valoare de acustica micului lăcaş, făceau să se umple, în fiecare duminică, biserica, adunînd, totodată, pe pietrele de rîu cu care era pavată, atîtea trăsuri şi automobile cîte nu văzuse în viaţa ei mica străduţă periferică.“ În rîndul scrierilor ce l-au evocat, sub diverse travestiri, pe M. Avramescu trebuie deci să adăugăm şi nuvela La Paleologu. Iar lista celor ce s-au aflat în relaţii amicale cu omul real se întregeşte cu numele lui Radu Albala.

_____________ 1 Posibilă greşeală de tipar. De ce „Saturninus“ şi nu „Saturnus“, care evocă mai bine pseudonimul „Ionathan X. Uranus“?