S-a spus cîndva, cu îndreptăţire, că bîrfa are şi efecte pozitive. Pe de o parte, ne reduce agresivitatea : îl desfiinţăm pe adversar în lipsă, evitînd astfel lupta corp la corp. Pe de alta, ne fereşte de gafe; dacă nu bîrfim destul, rămînem în urmă sub aspect informativ şi-l putem întreba, bunăoară, pe domnul x: „– Ce mai face soţia dumneavoastră?“, cînd de fapt omul a divorţat acum trei ani.
La încetarea din viaţă a prinţului Philip, AFP a amintit o seamă de replici ale defunctului, calificîndu-le global drept „gafele care l-au făcut celebru“. Ne putem întreba dacă gestul în sine nu constituia chiar el o gafă, prin alegerea neinspirată a momentului. Dincolo de asta, putem cugeta la condiţia ingrată a unui prinţ consort, prins în chingile nemiloase ale protocolului şi etichetat public pentru toate manifestările sale. I-am compătimit întotdeauna pe monarhii constituţionali, pentru motive pe care le voi divulga altădată, iar alături de ei şi pe prinţii consorţi. Cînd pe tron se află un bărbat, soţia lui îşi poate găsi ocupaţii agreabile şi decente în opere de caritate, protejarea artelor ş.a.m.d. Cînd însă pe tron se află o femeie, soţul intră în impas : ce să întreprindă pentru a-şi umple timpul şi a se situa totodată la înălţimea rangului său? Am aflat recent că prinţul consort al reginei Danemarcei a divorţat, nemaisuportînd probabil rolul de manechin decorativ. Foştii soţi au apărut totuşi împreună la un spectacol folcloric, semn că, juridic despărţiţi, au rămas în continuare prieteni.
Să analizăm împreună aşa-zisele „gafe“ ale prinţului Philip. În 1966, a rănit inimile a milioane de gospodine afirmînd public că „femeile britanice nu ştiu să gătească“. Nu le rămîne celor ofensate decît să demonstreze contrariul. Eu unul împărtăşesc opinia lui Philip, deşi nu cunosc, în Anglia, decît bucătăria hotelieră.
„Aş vrea foarte mult să merg în Rusia… deşi ticăloşii mi-au ucis jumătate din familie“, a spus el în 1967. Nu ştiu împrejurarea şi cadrul în care au fost rostite aceste cuvinte, dar adevărul lor rămîne irefutabil.
„Dacă mai staţi mult pe aici, o să vă întoarceţi acasă cu ochii oblici“, i-a avertizat Philip pe studenţii britanici în 1986, în cursul unei vizite în China. Sînt convins că auditoriul a rîs copios şi poate chiar a aplaudat.
„Cum faceţi ca să-i ţineţi pe localnici departe de băutură pînă trec examenul pentru permis?“, l-a întrebat, în 1995, pe un instructor auto din Scoţia. Bănuiesc că şi cel chestionat a rîs, frăţia cu paharul a scoţienilor fiind notorie. Ce-i drept, au şi băuturi bune!
„Nu-mi pasă ce soi este, daţi-mi o bere!“, a spus Philip atunci cînd premierul Giuliano Amato, în timpul unei cine la Roma, îl îmbia cu vinuri celebre. Cu alte cuvinte: nu mai umblaţi cu mofturi, eu prefer berea. De ce să-i reproşăm unui om sinceritatea, fie el chiar prinţ consort ?
„Arătaţi de parcă v-aţi pregăti de culcare“, i-a spus, în 2003, unui preşedinte al Nigeriei, îmbrăcat în costum tradiţional. Dacă oaspetele avea simţul umorului, ar fi văzut în vorbele prinţului un semn de afabilitate.
Înainte de împlinirea a 90 de ani, în 2011, Philip anunţă : „Au început să cadă bucăţi.“ Prinţul se compara astfel, lucid şi sarcastic, cu un edificiu în pragul prăbuşirii.
La dezvelirea unei plăci pe un stadion de cricket din Londra, în 2017, Philip a exclamat: „Îl veţi vedea acum pe cel mai mare expert mondial în dezvelirea plăcilor.“ Era o autoironie a celui solicitat prea frecvent să efectueze respectiva operaţie.
Trăgînd linie şi adunînd, descoperim un om căruia rangul înalt nu i-a alterat spontaneitatea şi umorul. Vorbele lui de duh nu pot fi socotite „gafe“ decît de oameni posomorîţi sau închistaţi. Şi e cu atît mai remarcabil faptul că Philip şi-a păstrat însuşirile native deşi trăia într-un mediu dominat de conformism şi etichetă, din care a evadat cîndva prinţesa Diana, iar recent i-au călcat pe urme ducele şi ducesa de Sussex.