Activitatea editorială, întocmirea de ediții critice, reabilitarea scriitorilor și a curentelor afectate de pseudo-interpretările socio­logismului vulgar l-au determinat pe Z. Ornea să coboare la „subsol”, acolo unde inventarierea a ceea ce istoria literară a păstrat din trecut a fost abandonată întunericului. Tot ce îi cade sub priviri pare a avea aspectul unei necropole: „Istoria literară …

„Cea mai mare însușire a criticii lui Ion Negoițescu a fost și cel mai mare defect al ei: extrema origina­litate” (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Cartea Românească, București, 2019, p. 894). Aceste rânduri pentru finalul unui profil încadrabil istoriei literaturii iscă două întrebări: este cu putință ca o …

Din creația lui Miron Radu Paraschivescu rezistă scurgerii timpului pagini din Cântice țigănești, care îi conferă o certă posteritate poetică, și numeroase fragmente din Jurnalul unui cobai, care aduc în actualitate problematica omului și a epocii în care a viețuit scriitorul. Plasarea în Istoria critică a literaturii române a lui Nicolae Manolescu la categoria scriitorilor …

Condiția exilatului este la Norman Manea un dat genetic, iar nu o consecință a unei decizii politico-ideologice sau a unei transplantări geografice survenite la maturitate. Expulzarea la cinci ani „din acea «dulce Bucovină, veselă grădină»” (Întoarcerea huliganului, Editura Polirom, Iași, 2025, p. 87) și deportarea în lagărul din Transnistria i-au marcat hotărâtor starea afectivă și …

În eseul său critic Cele patru sinucideri ale Virginiei Woolf. O psihodramă (Editura Polirom, Iași, 2025), Mircea Mihăieș depășește tradiționala disocierea dintre viață și operă, demonstrând că, în cazul scriitoarei britanice, ficțiunea, jurnalul, labilitatea psihică și boala alcătuiesc un ansamblu osmotic. În interpretarea exegetului, opera Virginiei Woolf urmează itinerarul unei existențe marcate de parcurgerea a …

Studiul operei critice a lui Perpessicius ar putea fi direcționat în jurul a două perspective, jalonate de Eugen Simion și Nicolae Manolescu. Primul afirmă că, adept al impresionismului, Perpes – sicius refuză orice doctrină: „Sincronis – mul, diferențierea sunt legi care n-au pentru el nicio semnificație. Singurul criteriu este acela al artei […]” („Perpessicius și …

În efortul de a ține pasul cu civilizația europeană, spațiul cultural românesc a resimțit acut disputa dintre clasici și moderni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor. În Transilvania, unde actul de cultură se împletea strâns cu idealul emancipării naționale și sociale, tranziția a căpătat forme distincte. Raționalismul iluminist a coexistat, sub …

În descendența tradiției maioresciene, în critica românească persistă prejudecata incompatibilității dintre exercițiul critic și cel poetic. Se perpetuează astfel păgubitoarea impresie că dubla vocație a unui creator este un semn al orgoliului auctorial și că succesul într-un domeniu l-ar exclude pe celălalt. Un ecou al acestei delimitări se regăsește în verdictul lui Nicolae Manolescu. Marele …

În istoria literară, destinul Annei de Noailles constituie un exemplu de receptare deformată prin grila naționalismului de la începutul secolului al XX-lea. Judecată după criterii morale și identitare, contesa a fost acuzată de renegarea originilor și de lipsa de loialitate față de patria tatălui său. O apreciere degrevată de clișee arată însă că poeta nu …

Aspirația de o viață a lui Octavian Paler nu a fost, în primul rând, aceea de a deveni scriitor, ci de a intra în dialog cu semenii săi, căutând să lege prietenii și să depășească sentimentul izolării. Cu toate acestea, făcând bilanțul propriei existențe, scriitorul s-a considerat adesea un învins în planul relațiilor umane. Viața …

În istoria literaturii române, puțini scriitori au cunoscut o discrepanță atât de evidentă între succesul imediat la public și receptarea critică precum George Topîrceanu. Procesul receptării operei sale s-a desfășurat inițial în condiții favorabile, scriitorul părând un norocos al începutului de secol XX. Împrejurările istorice dramatice prin care a trecut i-au oferit o bogată experiență …

 Dispariția fizică a Marthei Bibescu, în 1973, a fost învăluită într-o relativă tăcere, fapt explicabil dacă privim prin prisma epocii în care s-a stins. La bătrânețe, scriitoarea părea supra ­viețuitoarea anacronică a unei lumi definitiv apuse. După cataclismul celui de-al Doilea Război Mondial și mutațiile culturale produse în preajma anului 1968, Europa aristocratică devenise un …