Gheorghe Grigurcu identifică în pro filul intelectual al lui Ovidiu Cotruș o dublă apartenență structurală, definită de o tensiune rodnică între exigența de tip maiorescian și fascinația pentru universul romanesc matein. Această dualitate constituie o trăsătură intrinsecă pe care criticul o interpretează ca pe un veritabil joc al contrariilor: „Nu întâmplător cele două întreprinderi critice …
Opera lui Gheorghe Grigurcu se impune printr-o coerență interioară susținută de consecvența față de propriile rigori. Critic literar, eseist și, în egală măsură, poet, „autoexilatul” de la Târgu-Jiu ocupă un loc singular în peisajul actual, definit prin refuzul de a se înregimenta într-o formulă de legitimare consacrată. După 1990, intervențiile sale critice capătă o tentă …
Viața și opera lui Romul Munteanu trasează un parcurs marcat de ezitări și crize, dar susținut de o voință constantă a comparatistului de a-și făuri un profil cultural. Între o viață trăită și o viață visată se deschide treptat un spațiu fertil, în care experiența personală se transformă treptat în reflecție, iar reflecția în scris. …
Rădăcinile relației lui Nicolae Manolescu cu fenomenul religios pot fi identificate într-o întâmplare narată în textul „Te cheamă mitropolitul!”, din volumul Teme. În urma unei farse de 1 aprilie puse la cale de colegi, copilul de șapte ani s-a pomenit în fața „matusalemicului” mitropolit, vecinul de grădină al școlii sale. Ceea ce trebuia să fie …
Scriitor hiperlucid, deși insomniac, cu o structură neoromantic-pasională, dar socialmente rezervată, Garabet Ibrăileanu a fost, fără îndoială, omul paradoxurilor. Mintea sa pătrundea realitatea cu o luciditate care îi oferea forța de a supraviețui anxietăților și fragilității fizice. În locuința sa, organizată ca un adevărat spațiu de carantină spirituală, el viețuia simultan între două lumi: cea …
Petre Stoica reprezintă un caz distinct în poezia română postbelică, întrucât, în opera sa, matricea provinciei bănățene asimilează organic efluvii culturale mitteleuropene, decantate prin filtrul memoriei afective. Dimensiunea central-europeană nu se manifestă neapărat printr-o tematică explicit germanică, ci prin sobrietatea discursului, crepuscularism, economie expresivă și o aplecare minuțioasă asupra universului domestic. Rafinamentul descrierii obiectelor, ritmul …
Prin volumul Cum te poți rata ca scriitor. Câteva metode sigure și 250 de cărți proaste (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009), Alex Ștefănescu nu a urmărit punerea la zid a pretinșilor scriitori, ci o radiografie lucidă a eșecului acestora. Criticul a invitat „victimele” să-și privească propriile cărți cu detașare, ca pe niște erori genetice expuse pe …
Posteritatea lui Ioan Petru Culianu ar trebui legată de istoria ideilor, interogând ceea ce domeniul cognitiv a pierdut prin dispariția sa, iar nu prin prisma crimei care i-a provocat sfârşitul. Asasinatul va rămâne, desigur, un subiect de investigație, dar importantă nu este atât identificarea celui care a apăsat pe trăgaci, cât evaluarea fracturii produse în …
Marin Sorescu rămâne unul dintre cei mai originali poeți români postbelici, un creator a cărui voce distinctă s-a cristalizat nu prin spectacolul aparițiilor publice, ci prin discreție, ironie și o asceză a verbului. Temperament timid, el a transformat retragerea din planul mundan de suprafață într-o veritabilă strategie literară și personală, optând pentru efortul scriptural. Nu …
Probabil cel mai „stilizat” scriitor al literaturii române, dar cu siguranță unul dintre cei mai fascinanți și cu mai numeroși admiratori, Mateiu I. Caragiale și-a sintetizat destinul într-un blazon. Deviza „Cave, age, tace” („Ferește-te, acționează, taci”) nu este un simplu ornament heraldic, adoptat odată cu autoinvestirea în „stare seniorială”, ci o veritabilă lege interioară menită …
Una dintre cele mai spinoase dileme ale cronicarului literar nu vizează nici rigoarea metodei, nici articularea verdictului estetic, ci însăși relația cu autorii cărților comentate. Mai precis, este vorba despre acea rețea de afinități și animozități, inevitabilă în cazul oricărui cronicar implicat în actualitate. Relațiile umane, cu întreaga lor încărcătură afectivă, morală și biografică, …
În paginile jurnalului ținut de Jeni Acterian, plăcerea lecturii, capacitatea pătrunzătoare de a radiografia caracterele semenilor, dorința de a trăi iubirea, experiența angoasei și obsesia morții ar fi putut constitui materia primă a unei proze epice. Publicarea postumă a jurnalului nu rămâne astfel doar o mărturie a unei conștiințe lucide, ci și dovada unui talent …