Cartea de rememorări a poetei Monica Pillat intitulată cu deplină îndreptățire Ceasuri de demult nu este, sau este dar într-o destul de mică măsură o carte de amintiri propriu-zise pentru că ele, odată rechemate la viață, se întorc filtrate de o întreagă atmosferă a locurilor care le încadrează și le transformă într-un bun comun nu …
Încă din anii de ucenicie, pe când era cronicar literar la revista „Ramuri”, Eugen Negrici pendula diacronic în comentariile sale pe toată axa istoriei literaturii, de la vremurile cronicărești până în contemporaneitate. Căutarea filiațiilor, conturarea „figurii spiritului creator” și găsirea contextelor relevante pentru detectarea factorului estetic erau principalele trăsături ale cronicilor sale apărute în revista …
Paradoxal, dar cei mai rari, astăzi, nu sînt poeții supraviețuitori ai anilor aceia (pînă în 1989), vorbesc, firește, de cei redutabili, ci poeții tineri autentici. Cînd dai de cîte unul te bucuri ca de o specie pe cale de dispariție. Asta nu înseamnă că nu se scrie enorm, texte peste texte, semnate de autori relativ …
Memoriile unui om cuminte Recentul volum Ultimul în spațiul arhaic, subintitulat Memorii. Copilăria, abordează dintr-o altă perspectivă teritoriul care alimentează o bună parte din proza de ficțiune a lui Cornel Nistea. Pentru care copilăria nu înseamnă acea „vârstă de aur“ construită de imaginația fabuloasă a lui Creangă, ci, dimpotrivă, etatea la care se declanșează o …
Se observă în noua carte a lui George Volceanov, care a primit (ex aequo) Premiul Cartea Anului acordat de România literară și care are un titlu deopotrivă „comercial“ și bibliofil – Un Shakespeare pentru mileniul trei: istoria unei ediții –, o particularitate a scrisului acestui reputat anglist și traducător. El este capabil de o cercetare …
Cutremurătoare în simplitatea ei, o sentință notată de Ion Vianu: el spune că într-un oraș pot exista în același timp locuințe neocupate și oameni care dorm sub cerul liber… Nu evidența surprinde, ci poezia involuntară din formulare. Câte feluri de cetăți, atâția oameni, și invers, așa echivala Platon, în Republica, contradicțiile relației identitate-oraș. Aproape de …
În recentul său volum de versuri, Amintiri cu poduri. Poezie (Ed. Neuma, Apahida, 2021), Horia Gârbea imprimă un anumit tipic discursului său, care ține de felul cum sunt gândite scenariile poetice și cum se efectuează unele rupturi de plan printr-un contrapunct insolit. Mă refer, în primul rând, la tehnica sugestiei și la permanenta preocupare a …
Pe urmele unui model sacru, Mihai Măniuțiu își construiește „lumea“ în șapte povestiri, câte una pentru fiecare din cele șapte zile ale săptămânii, cele șapte culori ale curcubeului, cele șapte note muzicale, șapte trepte de acces în templul cunoașterii și „așa mai departe“. Jucându-l pe Mefisto este o lume atent construită, bijuteria unui orfevru, pentru …
Volumul intitulat Corespondență – care s-a pliat pe un consistent orizont de așteptare – cuprinde aproximativ 700 din cele 1200 de scrisori identificate, trimise de Nicolae Steinhardt prietenilor și cunoscuților săi. În cadrul său, îngrijitorul ediției – profesorul George Ardeleanu – a optat pentru o selecție având la bază gruparea scrisorilor în funcție de destinatari …
A apărut recent a doua ediție a unui volum de studii publicat acum cinci ani: Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor, cuvânt înainte de Eugen Simion, prefață la ediția a II-a de Irinel Popescu, ediția a II-a, revizuită și adăugită, București, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2021. Coordonatorii lucrării sunt acad. Eugen …
Ce este o carte postumă? O carte inedită care apare după dispariția fizică a autorului ei. Definiția – simplă și clară – acoperă ea oare realitatea miș – cătoare și imprevizibilă a scrisului? Cartea postumă e, în majoritatea cazu – rilor, un soi de apendice documental la opera editată antum, apendice com pus din fragmente …
Dacă există ceva exasperant în receptarea lui Mihai Eminescu azi, acesta nu este periodicul „pelerinaj“ național, mai mult omagial decât exegetic, care are loc anual, în special în 15 ianuarie. În fond, și-așa nu prea ne amintim de el în celelalte 364 de zile ale anului. Mă deranjează mai mult împietrirea noastră într-o imagine „hieratică“ …