Ce este o carte postumă? O carte inedită care apare după dispariția fizică a autorului ei. Definiția – simplă și clară – acoperă ea oare realitatea miș – cătoare și imprevizibilă a scrisului? Cartea postumă e, în majoritatea cazu – rilor, un soi de apendice documental la opera editată antum, apendice com pus din fragmente rămase printre hârtiile autorului. Dar ce te faci atunci cu scrieri precum Maestrul și Margareta de Bulgakov, Doctor Jivago de Pasternak, Scrisori către Simon de G. M. Cantacuzino ori cu Jurnalul fericirii de N. Steinhardt? Textul lor fusese perfect finisat, dar n-a văzut lumina tiparului din motive po – litice, iar autorii lor au îndurat represalii tocmai pentru că scriseseră astfel de cărți. Iată deci noțiunea de „operă postumă“ colorându-se într-un mod neliniștitor. Postumitatea poate lua aspecte dintre cele mai neașteptate. Exemplul impresionant e repre – zentat de una dintre ultimele apariții la Editura Spandugino, și anume de studiile și articolele despre literatura franceză ale Irinei Bădescu, strălucita profesoară ce ne-a părăsit în urmă cu doi ani. Volumul Fragil, cuvântul întrupat, culegere de studii ale celei care a fost una dintre marile specialiste în literatură franceză de la noi, are 1130 de pagini; e un volum masiv, alcătuit și prefațat de Vlad Alexandrescu, fost student al Irinei Bădescu, profund atașat memoriei profesoarei lui și astăzi editor al unei cărți ce desfide canonul postumității. Găsim concentrată în această carte activitatea și personalitatea au – toarei. Este ea o carte postumă? În sen – sul comun al termenului, fără în doială. Apar aici pentru prima oară câteva texte inedite, pe care profesoara nu s-ar fi gândit să le tipărească. Dar restul de 900 de pagini compacte consacrate spiritului francez și reprezentanților acestuia constituie un fel de istorie selectivă a literaturii franceze. Avem în față imaginea evoluției Literelor fran – ceze, văzută de un erudit român ce aduce deseori puncte de vedere de o frapantă noutate. Miezul volumului îl formează secolul al XVIII-lea. Atracția autoarei pentru acest secol fără scriitori de mare calibru, dar plin de gânditori străluciți, de personalități cu adevărat cosmo – polite și de filozofi care au modificat evoluția gândirii europene, ne-o arată pe Irina Bădescu ieșind vizibil din rândurile profesorilor obișnuiți de franceză. Exegeta română se apleacă asupra acelor prozatori care au trecut – ca să spunem așa – dincolo de litera – tu ră, văzând în pagina scrisă un document antropologic, un proiect de re-echilibrare a lumii. Așa se explică prezența masivă, într-un volum consacrat literaturii, a lui Rousseau, Voltaire, Retif de la Bretonne, Diderot, Mercier, Crébillon fils etc., etc., autori care n-au reformat literatura, dar au aruncat mereu priviri dincolo de literatură, concepută drept treaptă spre un proiect al armoniei universale.
Specialistă în secolul al XVIII-lea, autoarea a scris și despre marii scriitori francezi din toate timpurile, de la Pascal și Racine, de la romanticii mărunți din secolul al XIX-lea la figuri contemporane emblematice, precum Mauriac sau Michel Tournier. Fragil, cuvântul întrupat rămâne o carte postumă, așa cum au fost atâtea sub regimul comunist. N-ar fi putut apărea înainte de 1990 și nu doar din cauza generoaselor ei dimensiuni. Într-o epocă în care literaturile occidentale erau privite cu suspiciune, studii spe – cializate asupra lor ar fi constituit un abuz intelectual. Irina Bădescu n-a încercat să-și arate la lumina zilei cali – tățile de comentatoare a unei literaturi occidentale: s-a bucurat doar de prețui – rea adâncă și discretă a câtorva colegi apro piați. Cu cât mai puțină vâlvă făceau comentariile sale franceze, cu atât putea lucra mai liniștită, continuându-și cu tenacitate opera. Și sperând că totuși, într-o zi, eforturile ei de francofonă vor ieși la lumină, bucurându-se de apre – cierea meritată. Nu e de mirare că un volum ca acela de față apare la Editura Spandu – gino, editura care publică nu doar cărți de valoare excepțională, ci mai ales rarități din domeniul Literelor. Unul dintre cei mai străluciți specialiști în literatură franceză de la noi are acum o carte pe măsură. Ambasadoare culturală a Franței în România, într-unul din momentele istorice grave, când tradiționala relație bilaterală era pe punctul de a se rupe, Irina Bădescu se numără printre cei care, prin opera lor, au salvat această prețioasă relație.