Îmi aduc aminte un joc inventat și jucat de mine, la Suceava, în anii liceului. Mă opream pe stradă, într-un loc aglomerat, și mă uitam cu mâna streașină la ochi la cer. Unii trecători se opreau mirați și mă întrebau: − Se vede ceva? − Da, spuneam eu. Un disc de metal, la mare înălțime. …

Eu și George Arion ne-am împrietenit încă din primul an de facultate și prieteni am rămas, până în ziua de azi.În perioada când abia o curtam pe Domnița (colegă de facultate cu noi), l-am rugat pe George să se dea drept cerșetor la colțul Universității (de la intersecția străzilor Academiei și Edgar Quinet). El s-a …

Cititul și scrisul au fost viața mea. Nu mă mândresc cu asta, mi-ar fi plăcut să fiu preocupat de ceva mai apropiat de natură – grădinărit, explorarea ghețurilor din Antarctica, înotul în mare –, nu de ceva exclusiv artificial, inventat de om. Dar așa, a fost să fie. Mulți iubitori de literatură au povestit în …

într-un an, de Sfântul Vasile, mă aflam în casa de la țară a bunicii mele din partea mamei, împreună cu frații mei mai mici. Abia împlinisem treisprezece ani. Dormeam toți trei fără griji, în paturi din aceeași încăpere, înveliți cu plăpumi groase umplute cu lână, în timp ce afară ningea cu fulgi mari, plutitori, iar …

O cunoscută de-a mea, Camelia, s-a măritat prin 1980 cu un neamț, Kurt, și s-a stabilit într-un orășel din sudul Germaniei, pe malul lacului Constanze. La scurtă vreme a născut un copil, Helmut. În 1994, Camelia, Kurt și Helmut mi-au fost oaspeți timp de o zi la București. Aproape întreaga dimineață m-am plimbat cu ei …

Tatăl meu a fost toată viața inspector financiar. Dar a avut un cult pentru literatură (pe care mi l-a transmis și mie). Se numea Alexandru Ștefănescu (iar dacă își prescurta prenumele prefera varianta Al ca să nu creeze o confuzie cu Alex, din semnătura mea). A trăit 81 de ani (1920−2001). De când a învățat …

Aveam șaisprezece ani, citeam poezii de Eminescu, Poe și Rimbaud și eram îndrăgostit de o fată cu un an mai mică decât mine, A. Amândoi scriam versuri și ne lăsam narcotizați de dragoste până la uitarea de noi înșine, scandalizându-ne părinții. Se spunea despre noi – și, culmea, era adevărat – că obișnuim să ne …

  Eram în brațele tatălui meu, la Lugoj, pe podul de fier de peste Timiș, iar alături se afla mama, într-o rochie înflorată de vară, cu o basma ușoară, de mătase albă, pe cap. Tata mă apleca peste balustradă, ca să văd crapii mari care țâșneau din când în când din valuri, atrași de bucățile …

Nu am ajuns niciodată în junglă. Mi-ar fi plăcut să simt cum se împletesc și se devoră între ele cele mai diferite forme de viață, cum se amestecă – într-un cor al vitalității – strigătele împerecherilor erotice cu țipetele dinaintea morții, cum arborii bătrâni, pe jumătate putreziți, nu se pot prăbuși pentru că sunt prinși …

În 1953, când familia noastră urma să se mute de la Lugoj la Suceava (de fapt, să revină în Bucovina, din care plecase în 1947, când noi, copiii, încă nu ne născuserăm), tata a închiriat pentru transport un vagon întreg dintr-un tren de marfă. A încărcat în acel vagon mobila şi celelalte lucruri ale familiei, …