Am trăit îmi povestește prietenul meu, Alfred, o mare dragoste pe ascuns, după ce trecusem de patruzeci de ani. Mona avea cu zece ani mai puțin decât mine și era directoarea unei firme de computere. Eu mă pasionam, așa cum m-am pasionat toată viața, de gazetărie și ajunsesem la o anumită notorietate, fiind invitat la …

Cu mulți ani în urmă, înainte de 1989, am ajuns la Vama, o mică localitate din nordul țării, de pe lângă Vatra Dornei. În biroul primarului (unde fusesem invitat ca să scriu o dedicație pe o carte de-a mea), într-o vitrină, am văzut o piatră neagră cu o pigmentație metalică. Primarul mi-a explicat că nu …

Sunt proprietarul unui metru pătrat de pământ în Statele Unite. Din cei aproape zece miliarde de metri pătrați ai țării de peste ocean, unul este al meu. Pare puțin. Într-un pătrat cu latura de un metru nu încape nici măcar un mormânt. Dar într-o altă configurație a aceleiași suprafețe, de exemplu într-un dreptunghi de doi …

„Ce om de lume!“ îmi spuneam, privindu-l pe Nicolae Balotă cum își îndeplinea îndatoririle de gazdă. Cu mâini frumoase, aristocratice împărțea suflé-ul diafan în farfuriile de porțelan și umplea paharele de cristal cu vinul rosé. Acest bărbat delicat, cu o figură spiritualizată, căruia îi era mai familiară lumea cărților decât lumea reală, executase ani grei …

Încă dinainte de a merge la școală, de pe vremea când nici nu știam să citesc, am devenit conștient de faptul că oamenii mor, toți, inclusiv eu. Nu pot să spun exact ziua și ora. Sunt sigur însă că locuiam încă la Burdujeni, o suburbie a Sucevei, ceea ce înseamnă că era în 1954 (în …

Cea mai surprinzătoare descoperire pe care am făcut-o în armată a fost că se poate dormi în picioare. Până atunci crezusem că efortul de a te menține în poziție verticală, prin comenzi trimise de creier picioarelor, te împiedică să adormi. Dar am constatat, când am fost de planton noaptea, între orele 2 și 6, că …

Mama a făcut o greșeală. A săvârșit un hybris. Pe vremea când eram copil, m-a iubit prea mult. Și ea, și tatăl meu așteptaseră patru ani, cu o deznădejde crescândă, nașterea primului lor copil. Venirea mea pe lume, în 1947, le-a făcut o bucurie imensă. Mama, în special, mă diviniza. Mă iubea cu un fel …

Cu banii câștigați pe Istoria literaturii române contemporane mi-am construit o casă la țară. Aveam cincizeci și nouă de ani. Obținerea autorizației, procurarea materialelor, găsirea unor muncitori capabili au însemnat pentru mine o adevărată odisee. N-am s-o povestesc fiindcă n-am forța epică a lui Homer. Vreau să evoc însă aventura conectării casei mele la rețeaua …

Pe vremea copilăriei mele, Ștefan cel Mare era mereu prezent în conștiința oamenilor din Suceava. Într-un fel, locuia la Suceava. Ca o fantomă glorioasă, ca un supraom, ca un personaj de legendă, nu numai ca un domnitor al Moldovei abstractizat de trecerea timpului, în dreptul căruia se menționau în manualele școlare anii între care a …

La vârsta de cinci ani am trăit o dragoste despre care nu știam că este dragoste. O dragoste inocentă și totuși vinovată care mi-a înfiorat ființa ca un fluid misterios. Locuiam cu familia mea într-o casă modestă, cu curte, din Lugoj (unde noi, bucovineni, ne aflam temporar, în refugiu, din cauza secetei devastatoare din nord-estul …