„Ridică-i țâțele!“

Tot ce e frumos se termină repede. Această cugetare de Guță Popândău mi-a venit în minte în 1974 când am aflat că se restrânge activitatea revistei Tomis (din lunară devine trimestrială) și că trebuie concediați ultimii veniți în redacție (printre care și eu). Tot atunci tatăl Domniței s-a îmbolnăvit de cancer pulmonar și Domnița a …



Al meu, al tău, al nostru

În timpul comunismului era interzis să cumperi pământ. Pământul era – exclusiv și pentru totdeauna – al statului. Dacă te certai cu statul, nu-ți rămânea decât să trăiești suspendat în aer, fără să mai atingi pământul. (Sau să mori, tot suspendat în aer, cu un ștreang de gât.) Toată viața mi-am dorit să am o …



f de la frică

În cele șase luni pe care le-am petrecut cu Domnița la Cașvana ca tineri profesori de română (1 octombrie 1970 – 31 martie 1971) am intrat și într-un conflict violent cu secretarul de partid al comunei (atunci era comună; după 1989 a devenit oraș, deși această schimbare de statut nu se justifică). El a participat, …



Viața la țară

Stejarul multisecular din Cajvana, azi. Școala Generală din Cajvana (în prezent grup școlar). În vara lui 1970, la scurtă vreme după terminarea facultății, s-a organizat repartizarea absolvenților pe posturile de profesori de română disponibile, în ordinea mediilor obținute. Ne-am întrunit toți absolvenții din țară din acel an într-o sală imensă (sala de sport a unui …



Despre admirație

Au trecut, iată, mai bine de 50 de ani de la „Primăvara de la Praga“, o primăvară politică de mai lungă durată decât primăvara calendaristică. S-a încheiat la 20 august 1968, când trupele Uniunii Sovietice și ale celorlalte țări semnatare ale Tratatului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia. România – episod frumos în trista istorie …



„Vreo patru intelectuali“

La sfârșitul anului III, în fierbintea vară a lui 1968, am fost trimiși – noi, studenții, dar și cîțiva asistenți și lectori – la „muncă voluntară“, la un IAS (Întreprindere Agricolă de Stat) din comuna Barboși de lângă Galați. Munca voluntară era de fapt obligatorie. Peste câțiva ani avea să fie numită, demagogic, „muncă patriotică“. …



Fatalitatea caricaturii

Am revăzut de curând extraordinarul film al lui Luis Buñuel, Viridiana. M-a interesat în mod special o scenă zguduitoare, de neuitat. Aceea cu cerșetorii, oamenii străzii, decrepiții care năvălesc în castel, în lipsa stăpânilor, și fac un chef grotesc, o caricatură de chef, în salonul aristocratic. Știrbi, gângavi, nespălați, incapabili să folosească limbajul articulat, ei …