Ambiția multora de a fi socotiți poeți pare una dintre marile slăbiciuni omenești. Nu poate nimeni opri eforturile sisifice ale acestor autori industrioși, nici critica, nici elementarul bun-simț, care ar presupune un exercițiu de luciditate dat de compararea propriilor texte cu cele recunoscute valoric. Nimic nu stăvilește energia fără sens a unui pseudo-poet. Codurile culturale …
Cel mai avizat cercetător de astăzi al regiunii bucovinene, Mircea A. Diaconu, își propune să prezinte panoramic, în cartea Cernăuți. Obiecte pierdute (Editura Cartier, Chișinău, 2021), prin fragmentele alese din colecția dintre anii 1923 și 1926 a ziarului „Glasul Bucovinei“, realitatea cotidiană interbelică a capitalei regionale nordice. Textul cărții, dispus sub formă de versuri, este …
Din orice perspectivă am privi câmpul literaturii noastre, Arghezi este un nume care n-a variat pe tabelul lui Mendeleev al scriitorilor români. Lansat de la început în prima linie a publicisticii și poeziei de la sfârșitul celuilalt secol trecut, al nouăsprezecelea, opera sa – și implicit cărțile sale – au fost editate, reeditate și răspândite …
În „evocările“ d-sale care continuă, Dan Ciachir ne înfățișează un aliaj între un trecut nu prea îndepărtat și un prezent echivalent cu însăși sensibilitatea înregistrării acestuia, cu fiorul expresiv ce-l aduce în pagină. Așa cum observam și altădată, avem a face cu un reporter retrospectiv. Unul care dă dovadă de o curiozitate insațiabilă, scormonind în …
Poezia din cea mai recentă carte a lui Leo Butnaru, Postimperiale sau poezia cicatricelor (Editura Li mes, 2021), crește pe etajele memoriei poetului, ajutată, uneori, de ceea ce acesta numește un „jurnal nepretențios“; Leo Butnaru explorează memoria și distilează de aici esențe lirice, în ordinea depunerii straturilor succesive, începînd, iată, cu „sedimentele“ primului strat, acela …
Ajuns la o vârstă venerabilă, prozatorul Gheorghe Jurcă semnează un volum de versuri în care a încercat o simbioză între elemente biografice și elemente mitologice. Aurel Pantea găsește că poetul este un „vitalist molcom“. Autorul Nimicitorului notează că al său confrate aduce într-un prezent al percepțiilor semiadormite o perioadă demult trecută, care ar fi fost …
Despre Felicia Mihali am scris la debutul său promițător, petrecut acum peste două decenii în România. Doar trei romane au apărut în țara natală a autoarei, care a devenit, din 2002, scriitoare canadiană de limba franceză. În Canada au apărut 11 romane de Felicia Mihali, incluzînd și traducerile celor trei cu care și-a început cariera. …
Alexandru Colțan: Coarda arcului Prezentat drept o modestă călăuză prin arhitectura unei opere de autor impresionante, volumul Impudoare. Despre „eu“ va fi vorba al lui Gabriel Liiceanu (Ed. Humanitas, 2021) ascunde mari altitudini ontologice, antropologice, metafizice, etice. Devoalarea treptată a eului particular, en miettes, în nuanțe care preschimbă evocarea în ironie și în pamflet, atinge …
Vasile Popovici ocupă o poziție aparte în cadrul generației optzeci. Aceasta, deoarece, într-o generație cam fără critici, a debutat fulminant ca strălucit eseist literar, cu volumul Marin Preda – timpul dialogului (1983), pentru a continua cu cărți mereu aparte, care s-au bucurat de un meritat succes de receptare, cum ar fi Lumea personajului. O sistematică …
Într-o mențiune paginată înaintea Argumentului cu care se deschide Jurnalul unui scriitor (1972-2012), publicat la cinci ani după dispariția lui Nicolae Esinencu, editorul precizează următoarele: „acest volum a fost realizat în Laboratorul de cercetări literare și biobibliografice (LCLB) al Filialei (Biblioteca) «Onisifor Ghibu» a Bibliotecii Municipale «B.P. Hasdeu», Chișinău, director Vitalie Răileanu“; iar „textele manuscrise …
Dacă în Vest antropologia trăiește astăzi sub povara trecutului, în Est și, mai cu seamă la noi, aceasta își continuă existența sub foma de „soră mai mică“ a antropologiei, etnologia, nemărturisind încă faptul că este și a fost întotdeauna o formă de antropologie „acasă“, preferând să cultive solul (încă fertil?) al naționalului, justificat la început …
Refrenul care străbate noul roman al lui Matei Vișniec poate fi redus la următoarea scenă: o maimuță (istoria) aruncă de pe soclul pe care se găsește (timpul) cu tot ce are la-ndemână (războaie, ideologii etc.). Din haosul rezultat, istoricii se străduiesc să refacă ordinea prin rațiune. Senzațiile de hazard și batjocură ale istoriei inflamează destinele …