Dincolo și dincoace de oglindă

Dacă în Vest antropologia trăiește astăzi sub povara trecutului, în Est și, mai cu seamă la noi, aceasta își continuă existența sub foma de „soră mai mică“ a antropologiei, etnologia, nemărturisind încă faptul că este și a fost întotdeauna o formă de antropologie „acasă“, preferând să cultive solul (încă fertil?) al naționalului, justificat la început de contextul istoric, context care, deși a fost depășit cronologic, nu a fost lăsat în urmă și din punctul de vedere al mentalității. Antropologia la noi a înaintat ezitant, coagulând insule de cercetare – studii de etnologie urbană, legate de personalități unice și atât de puține, (regretatul Vintilă Mihăilescu sau, la Cluj, Constantin Bărbulescu), ori atunci când nu este antropologie din fotoliu, metoda de teren autohtonă nu înseamnă cei doi sau trei ani de cercetare „la distanță“ necesari pentru recunoașterea în rândul confraților. Ceva mai bine stau lucrurile în domeniul studiului istoriei pe durata ei lungă, a studiului istoriei mentalităților. Și totuși, atunci când vine vorba de cercetări antropologice serioase, de studii autohtone de istorie a mentalităților, putem număra puține nume.

În acest peisaj, Andrei Oișteanu este precum copacul în câmpie. Consecvența, sau mai bine spus, anduranța de care dă dovadă sunt remarcabile. Dar nu acestea sunt calitățile pentru care citim cu interes studiile sale. Reușind să facă din om, „unicul obiect al istoriei“, așa cum postula Lucien Febvre, și folosind exemplar instrumentele antropologiei culturale dar și o șarmantă erudiție, Andrei Oișteanu aduce, cu sensibilitate, în fața cititorului român, fie el de specialitate sau nu, unele dintre cele mai ofertante și, în același timp, sensibile teme.

În cele șaisprezece eseuri cuprinse în volum, Andrei Oișteanu operează pe multiple niveluri ale cercetării mentalului colectiv românesc, pe teme punctuale și foarte actuale. Operațiile analitice permit refacerea traseului dinspre trecut până în prezent. Este de remarcat arheologia psihologică, etimologică, multiculturală pe care o realizează în întreg spațiul balcanic și chiar mai departe, pentru a coagula o imagine globală și o înțelegere amplă a fenomenului, temei, subiectului studiate. Andrei Oișteanu realizează, în același timp, și o critică culturală, și aceasta, revelatoare și de mare interes. Este captivant să însoțim autorul de-a lungul acestor demonstrații care arată cum iradiază până în prezent, traversând o perioadă întinsă de timp, idei și mentalități, sau cum forma mentis se modifică de-a lungul marii istorii, cum, mica și marea cultură se întâlnesc sau se îndepărtează în acest proces evolutiv.

Eseurile reunite în Moravuri și năravuri permit acea privire holistică, de profunzime dar și comparativă asupra românilor, fiind riguroase discursuri științifice despre aceștia, despre modul lor unic de a da sens lumii, acele visions du monde (R. Mandrou) specifice celor pe care astăzi îi numim, cu un singur cuvânt, români, sunt revelate în acest studiu. Lucrarea se naște în punctul de întâlnire al modului în care ei se oglindesc și cel în care cercetătorul îi oglindește în studiile sale.

Andrei Oișteanu are darul de a livra informația într-o manieră care îmbină talentul literar și finețea didactică. Irizate de umor, cu un suspans atent condus, aceste eseuri poartă încă semnul unei rețineri, unei autocenzurări. Tonul, eleganța și bogăția magnetică a frazei ne dau certitudinea că, doar cu ceva mai multă îndrăzneală, un volum viitor ar putea revela un autor pe care să-l alăturăm și noi, cu mândrie, unor Robert Darnton sau Carlo Ginzburg.

Chiar dacă concluziile nu sunt întocmai flatante, pana lui Andrei Oișteanu nu este corozivă nici demolatoare, nu pulverizează ci doar orchestrează fine analize și demonstrații subtile, ireproșabile, în timp ce ironiile sunt diafane dar juste. Captivante, (amintim numai Dincolo și dincoace de oglindă, Rohmani – Brahmani. Călătoria unui motiv în spațiu și timp, Delictul de bibliocid. Scurt istoric), fiecare din aceste eseuri poate fi punctul de start al unei monografii și, pentru cititor, al unor necesare meditații.

Interdisciplinaritatea, lectura diferită a surselor au scos la iveală o cartografie, desenată cu rigoare și empatie, a moravurilor și năravurilor poporului nostru.