Unii scriitori sunt atrași de biografiile misterioase. Enigmele îi îndeamnă la a inventa, adapta și recrea orice le vine la îndemână, scormonind adânc într-o viață mai puțin cunoscută a unui om foarte cunoscut pentru a deschide un spațiu larg imaginației proprii. Un exemplu reușit îl oferă deținătoarea mai multor premii literare, Maggie O’Farrell, cu cel …

Uriașa operă a lui Ismail Kadare este, atât în remarcabilele sale romane, cât și în eseuri și scrierile memorialistice, un tulburător manifest literar împotriva totalitarismului de orice natură. Acest scriitor pentru care rostirea adevărului este la fel de importantă precum profunzimea narativă și registrul stilistic, este, totodată, și o conștiință civică activă, mereu „la post“ …

Mario Vargas Llosa, laureat Nobel pentru Literatură cu motivația Academiei Suedeze de acordare a prestigiosului premiu „pentru cartografierea structurilor de putere și pentru imaginile viguroase ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale“, s-a întors la tema consacrată prin romanul Vremuri grele. Ceea ce fusese cândva, în Sărbătoarea Țapului, focalizarea precisă pe anii de dictatură dominicană, se …

Romanul Aceeași mare al lui Amos Oz se remarcă prin noutatea formulei epice care stă permanent în vecinătatea poeziei. Scriitorul a declarat într-un interviu (apărut în volumul Din ce este făcut un măr?, Editura Humanitas, București, 2020), că Aceeași mare este singura lui carte pe care a recitit-o, deoarece: „nu-mi vine să cred că eu …

Scris în plină epocă Trump, Dicționarul refacerii încearcă să regăsească drumul către ceea ce autorul numește cetățean moral, calitate greu încercată în epoca „postadevărului“ și a disuadării gândirii critice. În introducere, John Freeman precizează faptul că fiecare termen de dicționar a fost ales pentru a-l determina pe următorul, astfel încât, între eseul dedicat literei A …

Serge Moscovici este cunoscut publicului românesc mai ales datorită lucrării memorialistice Cronica anilor risipiți – palpitantă și tragică povestire autobiografică zăbovind asupra tinereții sale petrecute în România – și a cărților academice de psihologie socială (volume de autor sau coordonate de el). Probabil mai prezent în presa cotidiană autohtonă a fost numele fiului său, Pierre, …

Uluitoarea lume a ciocnirii imperiilor otoman și austriac, de la primele semne ale iluminismului la perioada interbelică (mai cunoscută din romanele lui Ivo Andrić, 1892-1975, Cronică din Travnik, Viziri și consuli și E un pod pe Drina …) captivează și în povestirile acestuia printr-o panoramă care, oricât de realistă, păstrează ceva fantastic și exotic, cu …

În urmă cu aproape doi ani propuneam, în completarea tipologiei romanești a lui Nicolae Manolescu, luarea în considerare a romanului compozit, plecând de la numele ordinului omonim al arhitecturii clasice. Este tipul de roman actual în care volutele ionicului sunt combinate cu referințele livrești, exotismul și ironia romanului corintic. Ultimii ani au oferit exemplele potrivite …

Cartea Simonei Lo Iacono este una senzorială, cromatică, ce poartă cititorul în spațiile siciliene din la Belle Epoque, dar în același timp o carte atipică, un metatext despre un om – scriitorul Giuseppe Tomasi di Lampedusa și modul în care s-a creat romanul său, Ghepardul. Publicat în anul 1958 – după moartea autorului – și …

Eseist și neuropsihiatru, cu o remarcabilă prezență publică „în dialog“ nu numai în țara sa natală, Franța, cultivând interdisciplinaritatea – „se preumblă între filozofie și științe, a căror separație este poate dificil de depășit“, Boris Cyrulnik are publicate în limba română, la Editura Spandugino, patru cărți sub forma unor elevate conversații, care punctează patru perspective …

Cea mai mare bogăție a operei dramatice a lui Shakespeare o reprezintă personajele. Deasupra ingeniozității compoziției dramatice, măiestriei versurilor, complexității acțiunii, stau eroii, cu caracterele lor. Acestea sînt descrise, cum este regula de aur a teatrului, doar prin replici ale lor și ale altor personaje. Complexitatea personajelor lui Shakespeare constă în echilibrul dintre aparența și …

Observând de câtă fantezie dau dovadă psihiatrii în denumirea unor boli, se naște suspiciunea că ei toți sunt niște poeți ratați, niște esteți avizi de metafore, ce caută mai întâi sintagme memorabile și apoi tulburările psihice care să li se potrivească. Identificarea cu personaje celebre poate provoca, zice-se, apariția unor dezechilibre, dar sensul este uneori …