Poezia locurilor fără chip

Echilibru înseamnă raport just între două lucruri opuse, o tensiune depășită, o luptă câștigată. Armonia ce rezultă de aici conferă liniște interioară, frumusețe. Nimeni nu ar putea atașa cuvântului echilibru epitetul tulburător, așa cum a făcut-o Muriel Augry („Alchimie tremurând cu tulburător echilibru“, Cu inimile înăsprite de nechibzuință…) fără a-l lipsi de chip, fără a-l …



Avataruri pisicești

Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziți brusc în creierii nopții cu sentimentul că vă privește cineva? Căutând în jur, ați văzut doi ochi fosforescenți fixându-vă neînduplecați? Buimăciți de somn, ați crezut, probabil, că aveți de-a face cu o fantomă, un extraterestru sau cine știe ce dihanie necunoscută, ieșită din cel mai negru coșmar? Ei …



Cucerirea textuală a realității

După romanul de mare succes Zuleiha deschide ochii, apărut la noi în 2018, Guzel Iahina revine în forță cu al doilea, Copiii de pe Volga. Dacă în primul autoarea a fost inspirată de povestirile bunicii ei, învățătoare tătară captivă șaisprezece ani într-o colonie de muncă din Siberia, în cel de al doilea, scriitoarea din Kazan …



Negocierea

Când ne rugăm și când murim se petrec aceleași fenomene în sufletul nostru. Aceeași detașare, aceeași liniște, aceeași desprindere de lume. Cu alte cuvinte, a învăța să murim este o îndeletnicire doar aparent înfricoșătoare. În realitatea ei, benefică și tandră. Nu întâmplător și-o doresc poeții. Lucrul acesta este posibil pentru că moartea are două fețe: …



Cu ochii larg închiși

Poetul maghiar Halmosi Sándor, în al cărui palmares am numărat șase volume de poezii, toate tipărite în capitala Ungariei, s-a născut în 1971 la Satu Mare. Studiile le-a făcut la Cluj, Budapesta, Karlsruhe și Stuttgart. Din 2006 trăiește în Budapesta. Raiul ca toate zilele este o culegere de versuri a căror binevenită traducere în limba …



Apusul distopiilor

Suntem captivii unei paradigme culturale negative, ne tentează scrierile traumatizante, ne biciuim sensibilitatea înghițind cocoloașe de moarte, indiferent că este a noastră sau a altora. Să curgă sânge, să ne doară, asta e tot ce contează. Suntem deja exersați în arta dezastrelor, din acest motiv mulți nici nu percep coborârea lor din ficțiune în cotidian. …



Visul și demonul materiei

Saul Bellow, cel care a pri ­mit Premiul Nobel în 1976 „pentru înțelegerea umană și analiza subtilă a lumii contemporane“, este în primul rând un creator de personaje inubliabile. Cum am putea ignora saltul de la eroul picaresc din Aventurile lui Angie March la Henderson, regele ploii, disperat căutător de sine? Sau Ravelstein, în paginile …



Cu libertatea sugrumată

Sălbaticul, de Guillermo Arriaga, este o carte care te orbește. Ca într-o mega-producție cinematografică, ești captiv, participi cu trup și suflet, îți taie respirația. Nu te poți desprinde de sarabanda imaginilor pe care le vezi și nu le uiți. Înghiți cu nesaț paginile, pe cât de pline de suspans, pe atât de lirice. De altfel, …



Miopi și ciclopi

Părea o zi ca oricare alta, dar ne-am trezit în plină distopie, numită oficial vremea „autoizolării“ și a „distanțării sociale“, ambii termeni find improprii. Prefixul „auto“ ar fi fost justificat dacă noi înșine am fi decis să ne izolăm, dar când ni se impune o stare de fapt fără putința de a o contesta nu …



„Împapucește-mă, dragule“

Într-o lume atât de cinică, e greu să scrii un eseu de inimă albastră, mai ales când ai de-a face cu un roman ce pare un fel de Marele Gatsby răsturnat, unul în care oglinzile se sparg și reflectă frânturi de realități, bucăți de personaje, în timp ce luxul se transformă în luxură. Etimologia celor …