Poezia ca o ghilotină

Talentul este o manifestare a unei forțe uriașe, de necontrolat. Această forță este atât de egoistă și de crudă, încât mulți oameni devin sclavii ei. Afirmația aparține lui Szilárd Borbély (1963–2014), important scriitor maghiar, și definește starea de prizonierat a vieții lui, din care nu a putut ieși decât prin suicid. Prea puțin cunoscut în …

Miracolul lecturii

Lectura unui adult care citește pentru sine este interiorizată, centripetă, pătrunde în adâncul ființei. Cuvintele mișcă acel lăuntru nevăzut, cititorul ascultă neauzitul și se lasă transformat. Retina fotografiază vocabulele și creierul le recunoaște instantaneu. Când citește pentru altcineva, cu voce tare, textul capătă o mișcare centrifugă și, în plus, se poate vorbi de o regresie …

Simplitatea care sperie

În volumul lui Jonathan Jackson avem, pe de o parte, întruparea în sensul cel mai înalt, de pedagogie mistică, dar avem și întruparea ca actorie. Putem considera, la limită, actoria o întrupare desacralizată. Actorul, într-o viață de om, trece prin zeci sau sute de trupuri pe care le însuflețește. Este o atingere dinlăuntru cu buricele …

Străinul din noi

Când lucrurile se umplu de venin, nu poți să le mai salvezi de ele însele decât ucigându-le. Dacă distanța de la tine până la tine e atât de mare, încât nu o mai poți străbate nicicum, încerci să forțezi limitele realității, să creezi o breșă. În realitatea cunoscută tu nu mai exiști. Înstrăinarea e o …

Apocalipsa Iugoslaviei

Dintre cei ca­re se consi­deră liberi, câți sunt cu adevărat liberi? Dacă oamenii ar fi conștienți de multitudinea prejude­căților care le bântuie min­tea, acum și mereu, luate ca fundament pentru a construi cele mai imbatabile rațio­namente, ar fi conster­nați să observe subminarea de sine ce funcționează ca o fatalitate, fiind de fapt o alegere. Deși …

Nu plânge, moarte

pentru un scriitor, moartea este ca sarea-n bucate. Orice ar scrie, presară și puțină moarte pe deasupra. Sau mai multă, după temperament. Simplificând, se poate spune că melancolicii preferă gusturile fade și colericii pe cele tari. Primii vor alege miresme poetice, folosind arsenalul romantic al tablourilor de succes, ceilalți vor prefera notele pătrunzătoare. Există și …

Borges și oglinda carnivoră

„Mă simt surprins și rușinat că sunt Borges“, declara Borges. Se trezea dimineața cu sentimentul trădării înfipt în inimă, indignat că trebuia să fie încă o zi, de dimineața până seara, Borges – în profilul uriașei lui biblioteci, într-o nemișcare prelungă, așteptând o clipire a ochiului interior, în care viața și moartea se amestecă în …

Actualitatea lui Iuda

Trăim vremurile lui Iuda și ne simțim, în general, bine. Deși sfârșitul lui nedemn a avut o incontestabilă valoare pedagogică, acest caracter funest și-a asigurat o posteritate răsunătoare. A fi spânzurat înseamnă a schimba brusc perspectivele, a vedea lumea cu semn schimbat, a te lăsa distorsionat de perfecțiunea singurătății create în acest mod brutal. Ce …

Umbre cu piele

Vi s-a întâmplat vreodată să vă loviți de umbrele cu piele ale oamenilor? Dar fără să le vedeți. Vi s-a întâmplat să simțiți cum umbrele acelea vă împung, vă ciupesc, vă fac șicane? Pot fi duhuri, emoții trupeșe ce se țin scai de viața omului sau personaje. Un cititor de vocație poartă o cohortă de …

Nuditatea lui Henry Miller

Recenta reeditare a romanului Tropicul Capricornului (cu o traducere excelentă), deși nu este capodopera autorului, mi-a prilejuit cufundarea în starea de beatitudine lingvistică atât de obișnuită lui Henry Miller. Textul se desfășoară ca un imens poem în care trama narativă e doar un pretext subțire, uneori prea subțire, pentru demonstrația de forță. Același rătăcitor pe …