Povara prezentului

Louise Glück (n. 1943) a tipărit până acum douăsprezece volume de poezii și două de eseuri, pentru care a fost recompensată cu multe distincții de prestigiu, culminând cu Premiul Nobel pentru Literatură (2020). Este pentru prima oară tradusă și în limba română, la Editura Pandora M care ne oferă culegerea de poeme Noapte credincioasă și …

Demonologie și extaz

Uneori, eul liric este un purtător de destin contaminant și în același timp contorsionat, întorcându-se cu obstinație spre sine și amplificându-și emoțiile, prin puterea exprimării lor. Căci putere este aceasta; nu o are oricine. Dar revenirea asupra unor trăiri alegorizante, care învață, prin repetiție, să depășească matca istoriei personale, este dovada unui orgoliu ce își …

Sindromul apusului de soare

Observând de câtă fantezie dau dovadă psihiatrii în denumirea unor boli, se naște suspiciunea că ei toți sunt niște poeți ratați, niște esteți avizi de metafore, ce caută mai întâi sintagme memorabile și apoi tulburările psihice care să li se potrivească. Identificarea cu personaje celebre poate provoca, zice-se, apariția unor dezechilibre, dar sensul este uneori …

În matca poeziei

Este interesant de observat că, orice am face, viețile noastre revin, cuminți, în matca poeziei. Spun asta înțelegând prin poezie un sinonim al armoniei universale, a cărei cucerire este înscrisă în destinul nostru și se petrece implacabil. Buni sau răi, umani sau inumani, suntem atrași pe calea acceptării acesteia ca spre binele suprem ce ia …

Șahul abisal

Ce pot avea în comun șahul și literatura? Răspunsul este abisul, adică plonjarea dincolo de gândurile comune, de unde poate fi vânată o sclipire menită să aducă ceva inedit, surprinzător și pentru noi înșine. Mintea omului este în general circumspectă. Evită efortul, iar dacă posesorul ei se obstinează să o tortureze, îi mai rămâne totuși …

Cu emoție, despre dezumanizare

Cu emoție, despre dezumanizare. Așa s-ar putea rezuma noul roman al lui Antunes, Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa, anunțat din titlu ca un amplu poem bazat pe o gândire antipodică, pe un joc al adversităților ce preiau controlul asupra evenimentelor. Și evenimentul esențial rămâne scriitura – încă o dovadă de magie …

Poezia, rădăcină a vieții

Când eram adolescentă, simțeam intuitiv forța de susținere spirituală a poeziei. (Știu că esteții zilelor noastre m-ar contrazice cu vehemență, dar nu asta e problema.) Descoperisem poeți pe care îi citeam cu voce tare, scandându-le versurile cu patos. Învățam cu ușurință poeziile pe de rost, apoi le recitam cu o trăire pe care azi aș …

Denunțul existențelor fantomatice

Interesant titlul romanului: Toate viețile pe care nu le-am trăit. Mărturisesc că nu știu prin ce joc al minții l-am citit și recitit de mai multe ori fără să sesizez negația. Mereu înțelegeam că e vorba de „toate viețile pe care le-am trăit“ și mă bucuram că ni se promite o carte despre plenitudinea existenței, …

În căutarea omenescului

Singurătatea perfectă e atunci când nu te afli nici tu în ea, asta se știe. Nu știi unde ești, dar un lucru e sigur: rămâi mortul sublim care plutește printre lucruri vorbind mult și gesticulând cu vervă, te apucă jalea când te uiți la tine, plângi cu sughițuri, renunți să te mai uiți. „Cât de …

Fiecare moare continuu

Se spune că în fața morții toți suntem egali. Dacă e așa, ni se propune un egalitarism tardiv și hidos. Se mai spune că fiecare moare singur. În ce mă privește, nici nu aș vrea să împovărez o probabilă ființă iubită ce s-ar afla în preajmă cu spectacolul morții mele pentru că ar fi greu …

Poezia locurilor fără chip

Echilibru înseamnă raport just între două lucruri opuse, o tensiune depășită, o luptă câștigată. Armonia ce rezultă de aici conferă liniște interioară, frumusețe. Nimeni nu ar putea atașa cuvântului echilibru epitetul tulburător, așa cum a făcut-o Muriel Augry („Alchimie tremurând cu tulburător echilibru“, Cu inimile înăsprite de nechibzuință…) fără a-l lipsi de chip, fără a-l …

Avataruri pisicești

Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziți brusc în creierii nopții cu sentimentul că vă privește cineva? Căutând în jur, ați văzut doi ochi fosforescenți fixându-vă neînduplecați? Buimăciți de somn, ați crezut, probabil, că aveți de-a face cu o fantomă, un extraterestru sau cine știe ce dihanie necunoscută, ieșită din cel mai negru coșmar? Ei …