Vasile Macoviciuc a fost în întreaga sa carieră profesională profesor de filosofie la o facultate mai degrabă tehnică – Academia de Studii Economice din București –, fapt ce nu l-a împiedicat în demersul său liric, ba dimpotrivă, i-a propulsat poezie într-o zonă a com plexității tematice și a unei reflectivități plină de nuanțe, în care …
Având o arie atât de largă de exprimare, literatura nu putea rata, în îndrăzneala sa fortificată în timp, și acea componentă a naturii umane, căreia, la modul generic, îi putem spune cruzime. Primită, la început, ca o „cutezanță imorală“, această convenție a scriitorului cu cititorul a fost acceptată ca o modalitate de a crea acea …
Spre deosebire de basmele populare, în care oamenii și animalele își păstrează, în general, un statut bine definit, trăind în armonie sau adversitate, fără nevoia de a se substitui unii altora, în „literatura cultă“, autorii acesteia, din dorința de a-și face scrierile cât mai esopice, cu ambiguități pline de capcane și deschideri surprinzătoare, complică trama …
Nu puține sunt romanele în care autorii lor pun în scenă, cu mai puțină sau mai multă relevanță în economia narativă a tramei, și o dezbatere judiciară, fie ea în formă „clasică“, cu tot cortegiul de norme și părți procesuale, fie dând frâu liber unui imaginații care trece dincolo de cadrul strict legal. Amândouă modalitățile …
În neostoita lor încercare de a sonda previzibila condiție umană, finitudinea sa inexorabilă, unii scriitori au atins, în „clătoriile“ lor literare, acel miez al timpului care edifică și prăbușește, deopotrivă. Dincolo de exercițiul stilistic evident, propriu fiecărui autor, aceste scrieri au în comun acea coborâre a fantasticul în cotidian, împletirea sa cu tiparele vieții terestre, …
Nu puțini sunt scriitorii care, în operele lor reprezentative, au zămislit, cu puterea unor demiurgi tereștri, fabuloase teritorii imaginare, în care, fie dezvoltă atributele unei existene firești, fie fac loc unor întâmplări și personaje care transcend normalitatea, dând frâu liber unei luxuriante imaginații creatoare. Între un obișnuit terestru și fantasticul altor lumi, în care personajele …
Nu sunt puțini scriitorii pe care profesia de avocat nu i-a împiedicat să treacă în chipul cel mai firesc de la constrângerile interpretării și aplicării legilor la acea necesară expresivitate a operei literare. Înlocuind bara instanțelor de judecată, în care pledoariile au ca prim scop aflarea sau restabilirea adevărului, cu masa de scris, ei au …
Sunt câțiva scriitori care au publicat, cu precădere în ultimii ani, romane remarcabile, având ca personaje bărbați septuagenari, ce-și consumă, la intensități diferite, prin trăiri sau rememorări, o existență marcată de traume recente sau mai îndepărtate, personale sau ale unor ființe apropiate. În încercarea lor de a da semnificație unei întregi existențe, regăsim acea năzuință …
Povestea de iubire a unui cuplu – fie, el, soț-soție, deci tinzând spre o mică eternitate, fie alcătuit din parteneri cu îndrăgostire temporară –, a dezvoltat trama majoră a unor opere literare remarcabile. O iubire, așadar, nu doar cantonată în perimetrul limitat al întrupării ei fizice, ci extinzându-se și într-o dimensiune creatoare. Personaje îndeosebi romanești, …
Pasiunea lui Ioan T. Morar pentru „istorii“, pentru reîntoarceri într-un trecut care a lăsat urme, este o constantă în aproape tot ceea ce scrie; fie că vorbim despre romanele sale, prin care nu refuză o problematică sensibilă (Lindenfeld, Negru și Roșu, Sărbătoarea corturilor), fie că ne referim la publicistica sa, în care informația primește o …
Distopiile literare, ca proiecții imaginare ale unui viitor sumbru, au pornit întotdeauna de la semnalele unor realități în desfășurare. Și George Orwell, în romanele O mie nouă sute optzeci și patru și Ferma animalelor, și Aldous Huxeley, în a sa Minunata lume nouă, ca și Ray Bradbury, în Fahrenheit 451, ca să ne rezumăm doar …
Marcel Proust este, cum bine se știe, un mare scriitor. Iar pentru el, ca pentru orice mare scriitor, timpul nu șterge nimic, ci adaugă necontenit; monografii, studii, exegeze, evocări, amintiri, menite, toate, să aducă noi contribuții la o receptare cât mai aprofundată, mai nuanțată și mai fidelă a unei opere ce nu-și epuizează niciodată valențele. …