O fotografie pentru „Tribunalul istoriei“

Nouăsprezece copii, nouă fete și zece băieți, sau, mai aproape de adevăr, nouăsprezece umbre de copii ; scheletici, goi (celor câțiva, „îmbrăcați“, le atârnă pe corpuri niște zdrențe soioase), desculți, cu priviri resemnate sau sălbăticite. Teribila fotografie ilustrează, pe prima pagină a României literare, un fragment dintr-o viitoare carte. Aceștia sunt o infimă parte din …



Pelerini prin lumea poveştilor

Ține de spiritul universal al literaturii constatarea că o serie de opere, deși create de autori atât de diferiți, au subiecte și filoane epice comune. Iar când esența care le hrănește vine din rădăcina comună a poveștilor, cu alte cuvinte, substanța lor narativă cuprinde aceleași universuri imaginare, lucrurile sunt cu atât mai evidente. Și în …



Femei care așteaptă

Nu știm dacă, debutând, în 1937, cu volumul de versuri Țara fetelor, Maria Banuș a vrut să dea o replică lirică numeroaselor romane care, în perioada interbelică, aduceau în prim-plan câteva personaje feminine – domnișoare și doamne – cu o inedită pasiune pentru „jocuri“ și „enigme“. Este, desigur, vorba despre acele personaje pe care autorii …



Dialogul poeților cu Dumnezeu

Pot fi analizați împreună doi poeți care au trăit în timpuri și medii diferite, dar, mai ales, în culturi cu particularități atât de distincte, spre a le reliefa nota dominantă a creației lor, care converge, surprinzător, spre o similitudine ce nu poate fi ignorată ? Răspunsul este afirmativ dacă trăirile sufletești ale celor doi scriitori …



S-au hotărît să devină stupizi

În 2001, când s-a hotărît să publice micul său roman Comment je suis devenu stupide, tradus la noi cu titlul M-am hotărât să devin prost ( Ed. Humanitas, 2004, 2005, 2006), Martin Page a stârnit, în egală măsură, entuziasm și indignare ; într-un cuvânt, a iscat interes.Subiectul, inedit și delicat, este actual, dar ocolit de …



Infernuri totalitare. Din „palatul viselor“ în „cartierul primăverii“

Uriașa operă a lui Ismail Kadare este, atât în remarcabilele sale romane, cât și în eseuri și scrierile memorialistice, un tulburător manifest literar împotriva totalitarismului de orice natură. Acest scriitor pentru care rostirea adevărului este la fel de importantă precum profunzimea narativă și registrul stilistic, este, totodată, și o conștiință civică activă, mereu „la post“ …



Necesara solidaritate

Nu numai somnul rațiunii naște monștri, ci și indiferența. În orice domeniu. Dar mai ales în cultură, în artă, în literatură. Iar când monștrii sunt dintre noi, când până mai ieri ne băteau pe umeri și culegeau roadele nemeritate ale unei prezențe înșelătoare, lucrurile sunt și mai dramatice. În Dreptul Civil există o instituție – …



La „bulivarul” personajelor, birjar!

În noianul de opinii divergente, care fac, dintotdeauna, regula în societatea românească, există, totuși, o poziționare care primește tăria unanimității : ea este determinată de nedezmințita actualitate a personajelor din scrierile lui nenea Iancu, la care ne raportăm des și cu folos; personaje care, fie că se zbat în lumea politichiei sau în universul casnic …



Univers familial cultural

Spre deosebire de „arta sa narativă“ profund originală, în Scrisoare către tata, Kafka abandonează această „zonă clar-obscură“, pentru a da frâu liber unei frazări simple, clare, în măsură să explice întreaga povară a lanțului care l-a ținut departe de „încăperile pământești“ ale relației paterne. Dar și această sinceritate târzie este îmbrăcată adesea, spre deosebire de …



Câte ceva despre școala de altădată

Problema învățământului a fost mereu un subiect fierbinte în societatea românească de după 1990. În programele și proiectele guvernelor care s-au succedat la conducerea țării în cei treizeci de ani post-decembriști, școala românească a fost tratată constant cu surplusuri de reforme haotice, iar abordarea practică, inadecvată la cerințele unui învățământ modern și performant, a generat …