Poate mai mult decât în toate celelalte romane ale sale, în Rătăcirile fetei nesăbuite Mario Vargas Llosa și-a pus în practică tehnica narativă prin care să-și concretizeze o idee pe care a evidențiat-o frecvent, conform căreia literatura ne ajută să ne multiplicăm, să trăim mai multe vieți, cu multitudinea lor de experiențe, împliniri sau eșecuri. …
Poate mai mult decât în toate celelalte romane ale sale, în Rătăcirile fetei nesăbuite ( Editura Humanitas Fiction, 2016, traducere de Gabriela Ionescu) Mario Vargas Llosa şi-a pus în practică tehnica narativă prin care să-şi concretizeze o idee pe care a evidenţiat-o frecvent, conform căreia literatura ne ajută să ne multiplicăm, să trăim mai multe …
cu câțiva ani în urmă, am văzut, la Paris, lângă Centrul Georges Pompidou și Muzeul Brâncuși, mai mulți copaci împodobiți cu cărți. Erau agățate de ramuri și fluturau ușor în adierea vântului și, deși era încă toamnă, așa cum atârnau în copaci puteau evoca și un dar al Crăciunului ce avea să vină. Le priveam …
Dacă Nietzsche, în Amurgul idolilor, declara război zeilor din toate timpurile, filozofând, cum singur mărturisește, „cu ciocanul”, doi scriitori italieni insulari, un sicilian, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, și un sard, Salvatore Satta, în fascinantele lor romane, coboară pe pământ un alt fel de amurg, povestind omenescul crepuscul al unor familii nobiliare. Mai mult, în timp …
Am citit cu interes, în paralel, două istorisiri ale unor eminenți autori, un critic literar și un istoric, despre experiențele personale ale confruntării, directe și traumatizante, cu comunismul. O primă constatare : atât de multe unghiuri de lectură implică cele două abordări despre impactul cu comunismul, încât și cel mai avântat demers de a le …
Titlul sub care Gabriel García Márquez își deapănă povestea vieții, A trăi pentru a povesti, i-a cucerit instantaneu pe cititorii scriitorului sud-american, adăugând o notă în plus vocației sale creatoare. O „acoperire“ mai semnificativă a mult invocatului său realism magic nici că se putea. Parafrazând inspiratul titlu, pentru a încerca, cu modestele mele puteri, o …
Încep printr-o nedumerire personală, care ar putea fi taxată și ca o dovadă de naivitate a unui iubitor (sincer) de literatură, dar eu o consider, mai degrabă, ca pe o probă de onestitate: Prin ce mister al creației, un gazetar de provincie din perioada de dinainte de 1989, care a scris zeci de ani despre …
În anul 2003, Franța și Germania, prin conducerile lor de atunci, au decis că, mai presus de tumultuoasele și repetatele lor divergențe istorice, există ceva mai puternic care le face să privească viitorul împreună: apartenența la o Europă comună. O Europă în care reconcilierea statelor sale este singura cale de a evita postura de „refugiat …
poemul lui Marian Drăghici sau păhăruţe şi prieteni la început a fost păhăruţul apoi, în jurul lui, au sosit şi prietenii. de fapt, el i-a chemat a sunat, a clinchetit şi i-a adunat. a venit fiecare cu păhăruţul lui care meşterit, care ne-nmblânzit. unele proaspete, altele congelate unele mai înalte, altele mai late. uneori, din …
Dacă nu ar fi făcut saltul uriaș, în spațiu și timp, din Călărașiul colbuitelor poștalioane în Parisul tutelar, Céline Arnauld (pe numele adevărat Carolina Goldstein) ar fi rămas, probabil, o „fată pierdută”, numai bună de redescoperit de Al. Cistelecan și comentată în inconfundabilul stil… cistelecanist, ironico-nostalgic, cu destin duios trecător prin literatura română. Dar, așa, …