Prefigurând elogiul „sfintelor firi vizionare“ din Epigonii, M. Eminescu publică în „Familia“, An III, nr. 25/1867 oda La Heliade. Intitulată în formă arhaică de dativ popular La Heliade (Lui Heliade), poezia exprimă dorința tânărului poet, de curând debutant, tot în „Familia“, de a cânta precum autorul Biblicelor. Căci, dacă i-ar permite zeul artelor, Apollo, să-și …

Schiță de portret: Radu Emilian Bucov Textul ce urmează, ca intenție, în posibile jalonări și detalii, îmi apăru în minte cam la șapte ore de călătorie în microbuzul Chișinău-București, după ce, în conștiință mi se derulaseră panorame, evantaie și caleidoscoape a tot felul de subiecte, schițe narative, gânduri disparate (și… disperate de atâta monotonie-n drumeție). …

Din tot grupul de poeți de la Cenaclul de Luni, Traian T. Coșovei sau „Traian-Te“ sau – simplu – Traian s-a dovedit cel mai boem, cel mai „bon-viveur“, cel mai „de gașcă“.La prima vedere i-ai fi atribuit rolul mai degrabă lui Florin Iaru cel atras spre centrul oricărei reuniuni colegiale ca de un magnet puternic …

Nu m-am „gîndit toată noaptea“ la fumurile personajelor, cel puțin în acest articol, decît în chipul cel mai propriu al termenului „fum“. Căci multe dintre personajele literaturii noastre sînt vajnici fumători! Adică băutori de tutun. Cocoșilă, prietenul lui Moromete, ca și Moromete însuși, ca și majoritatea personajelor din romanul lui Preda, fumează. Ei își „fabrică“ …

Prezentarea Ciorăneștilor, o familie cu intelectuali de elită de o largă difuzare în timp și în spațiu, ca factori de personalitate, se bazează pe referințe bio-bibliografice certe. Nu ne-am propus, aici, altceva decât fixarea lor în parabola genetică și descrierea devenirii lor pe scara creativității. Folosirea termenului consacrat de arbore genealogic ni s-a părut insuficientă, …

Nu știm dacă, debutând, în 1937, cu volumul de versuri Țara fetelor, Maria Banuș a vrut să dea o replică lirică numeroaselor romane care, în perioada interbelică, aduceau în prim-plan câteva personaje feminine – domnișoare și doamne – cu o inedită pasiune pentru „jocuri“ și „enigme“. Este, desigur, vorba despre acele personaje pe care autorii …

„Pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă“… sunt ultimele cuvinte pe care le rostește Anca – eroina dramei Năpasta de Ion Luca Caragiale –, la căderea cortinei (Premiera, 8 februarie 1890, Teatrul Național București), piesă lăudată, dar și criticată: „o adevărată năpastă a dramei“. În limbajul curent, cuvântul năpastă înseamnă „mare nenorocire, pacoste, acuzație, calomnie“, …

În Franța, în perioada când a elaborat cele două importante lucrări despre Baudelaire (Baudelaire et l’expérience du gouffre — Baudelaire și experiența abisului1) și despre Rimbaud (Rimbaud Le Voyou — Rimbaud Golanul2), Benjamin Fondane nu s-a îndepărtat de poezie, dovadă fiind cele două ample poeme scrise în limba franceză3: Ulysse (1933) și Titanic (1937). Fără …

Corespondența dintre fiica lui Titu Maiorescu și Mihai Antoniade, editată de Marin Diaconu, dezvăluie o întreagă odisee legată de opera postumă a mentorului Junimii, precum și de publicarea acesteia între anii 1918-1947. Îndeosebi jurnalul și scrisorile sale (netipărite complet nici până azi, când ediția Academiei e încă în lucru) se află în centrul strădaniilor celor …

Tot celebrând o personalitate, cu timpul, e dificil să eviți locurile comune. Cele din urmă înghit destui comentatori. Mai ales pe cei improvizați, care reformulează senini verdicte consacrate. Din astă pricină, cititorii revistelor de cultură ignoră articolele aniversare. La rândul ei, școala montează evenimente previzibile. Încolo, evocările scriitorilor aduc cu scamatorii istorico-literare, de care, din …

Debutul absolut în presă al lui Eugen Ionescu – scriitor bivalent în limbile română şi franceză (Slatina 13/25 noiembrie 1909-28 martie 1994, Paris), protagonist al „teatrului absurdului“, membru al Academiei Franceze (1970) şi al Academiei Române (2009) – are loc în România, Ţara Natală, în Bucureşti, în paginile publicaţiei titrată „Revista literară“ a Liceului „Sfântul …

O situație deosebită pentru opera lui Caragiale este reprezentată de colaborările din perioada Moftului român cu desenatori și artiști precum C. Jiquidi (1865-1899) sau Nicolae Mantu (1871-1957), pentru a se compune astfel un text ce ilustrează sau o ilustrație ce explică un text. Acest tip de colaborare imagine-text a fost ocazional cuprins în edițiile din …