În anul 1945, îndată după sfârșitul războiului, apărea la Fundația Regală pentru Literatură și Artă prima traducere românească din opera lui Proust, mai precis ciclul Swann. Volumul era însoțit de o strălucită prefață a lui Tudor Vianu, iar traducătorul, Radu Cioculescu, avea aproape încheiat și ciclul La umbra fetelor în floare, care nu a mai …

Iorgu Iordan scria referitor la fostul său elev Ion Luca: „acest «răzvrătit» […] îmi amintea, nu știu de ce, de Julien Sorel al lui Stendhal“ (Memorii, I, București, Ed. Eminescu, 1976, p. 274). Profesorul nu avea cum să intuiască evoluția promițătorului elev, care nu va alege, stendhalian, nici culoarea roșie a războiului, nici culoarea neagră …

Periodicul „Glasul patriei“ a apărut, începând din 1955, în Berlinul de Est și, după zece ani, activitatea propagandistică a continuat-o la București, până în 1972, când a predat ștafeta „Tribunei României“. Prin paginile acestei reviste s-a desfășurat o grosolană deformare a realității, totodată patetică și înfierătoare, în care „zugrăvirea“ actualității politice, economice și culturale a …

Nerelevată înainte de 1989, din motive lesne de înțeles, dimensiunea antibolșevică a publicisticii și a activității politice a lui Duiliu Zamfirescu (30.10.1858–3.06.1922) merită un examen recuperator. Ca și modelele sale: Titu Maiorescu și Petre Carp, autorul Vieții la țară era un conservator, dar nu un retrograd. Conservatorismul lui presupunea păstrarea instituțiilor, regulilor, legilor a căror …

Revoluția de la 1848 a împărțit jumătatea de secol a uimitoarei activități culturale și literare a lui Ion Heliade-Rădulescu în exact două perioade distincte. A doua parte – caracterizată prin profunde și rapide turnúri (ba chiar tulburări) în viziunea despre lume și în scris – a început cu exilul, care a durat timp de zece …

Nuvela Corn de vânătoare a apărut în revista „Luceafărul“ (nr. 16/1971) și, dacă ar fi fost semnată de redactorul-șef de atunci, Ștefan Bănulescu, nimeni nu ar fi bănuit că nu el este autorul. În fond, deși scena narativă era localizată la celălalt capăt de țară față de Bărăgan, cine scrisese că mistreții erau blânzi putea …

În Memoriile sale, E. Lovinescu creionează un contur apolinic înfățișării fizice a viitorului sburătorist Vladimir Streinu, care coincide, așa cum își va da seama mai târziu portretistul, cu o constituție psihică de homo aesteticus: „Sul de fum ridicat de pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop subțiratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban …

Aproape 90 de corespondenți ai poetului Miron Radu Paraschivescu sunt selectați în viitorul volum ce va apărea în cursul acestui an în ediția Casei de Cultură „I.L. Caragiale“ din Ploiești, sub îngrijirea dnei profesoare Petruța Stan, deținătoare a unei importante arhive MRP; sunt nume importante ale literaturii române – și ale culturii române, în general, …

Pentru Gala Galaction, creștinismul și socialismul au fost a filei două fețe, peste cartea vieții sale fâlfâind deopotrivă un prapur cenușiu și un stindard împurpurat. Ajuns la cumpăna vieții și privind mormântul luptătorului socialist I.C. Frimu, care avea ridicat un stâlp roșu în loc de cruce, scriitorul făcea o tulburătoare autoanaliză, mărturisindu-și dramatica oscilare sufletească …

petre V. Haneș (1879-1966) face parte din generația interbelică a profe sorilor secundari, care pe lângă o remarcabilă activitate catedra tică au desfășurat o activitate publicistică, au alcătuit bibliografii despre unii scriitori locali, contribuții de pe urma cărora au profitat cercetările ulterioare sau sintezele de istoria literaturii române. A fost discipolul lui Ovid Densușianu și …

În urmă cu două decenii, primul număr al României literare din anul 2002 inaugura „Anul Caragiale“ cu ultimul articol încredințat de Zigu Ornea redacției revistei. Cronicarul edițiilor comenta, în textul intitulat „Ediția academică I.L. Caragiale“, primele două ample volume din cele patru ale colecției „Opere“ dedicate clasicului nostru și apărute la Editura Univers Enciclopedic. Demn …

Istoricul și criticul literar, născut la 10 aprilie 1951, în comuna Cervenia, județul Teleorman, mi-a fost profesor de franceză în primii mei ani de liceu. Îl văd și acum: un chip blând, adolescentin, cu zâmbet timid. Un tânăr delicat, cu o constituție firavă. Se întorsese după terminarea Facultății de Filologie din București pe meleagurile natale. …