Prima interferenţă, după ştiinţa mea, între literatura română şi cea daneză o datorăm lui Caragiale. Într-un articol nesemnat al acestuia, publicat fără titlu în ziarul liberal „Voinţa naţională” la 4 octombrie 1885, cu paternitatea stabilită de Şerban Cioculescu şi intitulat de el [À la don Ranudo de Colibrados], autorul Scrisorii pierdute persiflează fumurile aristocratice ale …
După tribulații îndelungate, atât în plan familial, cât și în cel profesional, evocate amănunțit în volumul Operație pe cord deschis (Ed. Universal Dalsi, București, 2002), Al. Săndulescu era încadrat, la 1 martie 1963, în calitate de cercetător al Institutului de Istorie Literară și Folclor, grație directorului G. Călinescu. În toamna anului următor, revenea pe post …
La 25 iunie 1851 publicația franceză „Teatrul“ anunță încetarea neașteptată din viață a tinerei și admiratei artiste Dridri (pe numele ei adevărat, Marie Angélique Chataignez). Cu această informație începe romanul lui Vasile Alecsandri, publicat în formă de foileton în 1871 în „Revista contimporană“ și rămas neterminat. Autorul i-a adăugat ulterior două scrisori, reproduse ca o …
Un publicist ardelean cu idei pedagogice eminesciene se împlinesc în acest sfârșit de toamnă o sută de ani de la trecerea în eternitate a unui vrednic gazetar, scriitor și pedagog ardelean: Septimiu Albini (9 iunie 1861- 7 noiembrie1919) despre care N. Iorga în Oameni cari au fost are aceste cuvinte de prețuire: „El a fost …
Debutul critic al lui Cornel Regman, în lustrul dinainte de 1947, este absolut remarcabil. Viitorul cronicar literar scrie deocamdată mai mult despre clasici, începându-și printre puținii critici de ieri și de azi, articolele cu o critică a criticii. Toată prima parte din Alecsandri, prozatorul este, de pildă, admirabil scenarizată. Puțini se pricep mai bine ca …
În prima decadă a lunii septembrie 1976, aveau să se țină zilele literaturii sovietice în RSS Moldovenească, inclusiv cu mai mulți oaspeți-participanți din „lagărul socialist“. Însă, foarte precaut și secretos, precum era, Pavel Boțu, prim-secretarul uniunii condeierilor de la Chișinău, se străduise să păstreze o taină aproape cazonă, de… contraspionaj, să zic, despre programul respectivului …
În ediția TUDOR ARGHEZI. OPERE IX. Publicistică, 1941-1947, îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu (apărută sub egida Academiei Române, Fundația Națională pentru Știință și Artă/ Univers Enciclopedic, Colecția „Opere fundamentale”, coordonator: acad. Eugen Simion, București, 2006, 1925 p., pp. 643-646), este reprodus un text incomplet față de cel publicat în ziarul „Gorjanul” de la …
I. Introducere. Fondatorii. Perioada interbelică Dacă luăm drept dată de referință jumătatea secolului XIX, când se constituie câmpul nostru editorial, când se creează ansamblurile cunoscute de cerere și ofertă, pentru care o importanță nu mică o au familiile de tipografi și editori, alcătuite din mai multe generații, putem constata că este greu de numit o …
printre locurile foarte greu de rezolvat, dacă nu imposibil, din poezia eminesciană aș dori să supun atenției publicului finalul de la Mortua est! Este publicată de Eminescu1 în „Convorbiri literare“, 1 martie 1871, comentată (cu citate ample) de Titu Maiorescu2 în studiul său „Direcția nouă…“ din aceeași revistă, același an, 15 mai, de același3 în …
În placheta Silabe (Editura pentru Literatură, 1965), Arghezi includea și un Psalm („Am fost să văd pe Domnul bătut de viu pe cruce“). Declarația din primul vers reprezintă o mărturisire de credință. Cât de loială rămâne aceasta, după ciocnirile cu diferite obstacole, e o încercare demnă de un apostol: „Și te slujesc; dar, Doamne, până …
În călătoriile sale de-a lungul subcontinentului, Eliade întâlnește mai mulți europeni, care-i devin vremelnici tovarăși de drum. Cu o excepție sau două, aceștia au, în India, profiluri incerte, de-abia schițate, iar adesea sunt chiar lipsiți de nume. Europenii pe care-i cunoaște în Calcutta sunt, în schimb, mult mai bine conturați în Șantier. Ei se grupează …
Începutul unei cariere literare de șase decenii și jumătate se consemnează la 12 mai 1929, când Nae Ionescu acceptă – la rugămintea pictorului Corneliu Mihăilescu care, alături de Marcel Iancu, M. H. Maxy, Militza Petrașcu, Hans Mattis Teutsch și Victor Brauner, deschisese încă din 7 aprilie 1929, la Sala „Artele Decorative”, a doua expoziție colectivă …












