Primul jurnal din literatura noastră ilustra un fapt aparținând intimității relației scriitorului cu actul scriptural: când C. A. Rosetti începea Jurnalul meu, în octombrie 1844, cu acea „plângere” a neputinței de a scrie: ea se va transforma, apoi, în ceea ce am numit disperarea de a nu ajunge la operă. Cu numai unsprezece ani …

I. Secvențe biografice; în atenția serviciilor secrete. Dacă numele lui Victor Iancu nu este total ocolit sau chiar neglijat când se vorbește despre Cercul Literar de la Sibiu, nici nu este prea des amintit când se discută despre această importantă grupare literară. S-a născut la 30 iunie 1908 în localitatea Slovinka (Alsoszalonka) –„la poalele Munților …

Într-una dintre rarele sale confesiuni, Alexandru Al. Philippide mărturisea că amintirile din prima copilărie care i se perindau prin suflet și prin gând erau mereu legate de biblioteca tatălui său. Despre austerul și reputatul filolog Al. Philippide se știe că era în veșnică luptă cu timpul și că, pentru a-l economisi, luase măsuri drastice: nu …

Introducerea și finalul unei scrieri reprezintă mai mult decât primele și ultimele fraze din text; acestea sunt părți de povestire care, din punctul de vedere al ansamblului epic cuprins între limitele lor, asigură funcții foarte precise. Introducerea prezintă anticipativ lumea care va fi dezvăluită în paginile cărții și invită cititorul la o călătorie plină de …

În octombrie 1971 pro fes orul Matei Călinescu începea cursul de Literatură universală și comparată cu o analiză a conceptelor de realism și fantastic aplicată la literatura secolelor XVIII și XIX. Auditoriul: studenții anului II de la Facultatea de Limba și Literatura Română din Universitatea București între care se număra și subsemnatul. Metodic, de o …

Într-un capitol din partea a doua a romanului Ion, bătrânii Herdelea, rămași singuri acasă, ascultă, într-un peisaj dezolant de toamnă, cum vâjâie vântul de toamnă și cum sâsâie lemnele verzi în vatră. La marginea unui imperiu aflat în pragul destrămării mitului habsburgic („finis Austriae“), bătăile ceasului rău încă plutesc ca o fantasmă amenințătoare: „Ceasornicul, agățat …

Datat „1946“ și publicat, prin grija lui George Ivașcu în 1965, Hronicul și cântecul vârstelor este cartea esențialei răspântii a existenței și literaturii lui Lucian Blaga; scris la cincizeci și unu de ani, caietul cuprinzând autobiografia marelui scriitor ilustrează o vârstă pe care o fixaseră aforismele din Discobolul (1945) și textele din Trilogia valorilor (1946): …

Descoperită în anii 30 ai secolului trecut, corespondența lui Duiliu Zamfirescu e departe de a fi integral editată. Un filon încă neexplorat este epistolarul diplomatic. Într-o carieră de treizeci de ani scriitorul-diplomat a trimis (câteodată a și primit!) scrisori unor politicieni români și străini precum I. I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Dimitrie Burileanu, George Gr. …

Adept al pozitivismului epocii în care trăia, Constantin Dobrogeanu-Gherea a manifestat aversiune față de abstracții și teorii „aeriene“, asumându-și, în acest sens, un rol de pionierat: „În țara noastră sunt unul din cei dintâi cari au zdruncinat toate teoriile metafizicei estetice și aplicarea lor la critica literară“ (Din critice, Editura pentru Literatură, 1967, p. 440; …

Vestimentația personajelor poate fi un element cu semnificații adânci sau un simplu detaliu caracterizant. Camil Petrescu, de exemplu, îi acordă o importanță destul de mare. El și personajele lui erau cam snobi și excesiv mondeni. Cu toate acestea, Ștefan Gheorghidiu, un prototip al autorului, se declară neglijent vestimentar și îl califică pe rivalul său, Gregoriade, …