Atenția de care s-au bucurat românii ardeleni din partea umaniștilor secolului al XVII-lea e mult prea puțin cunoscută. Începutul l-a făcut poetul silezian Martin Opitz, în renumitul poem Zlatna oder von Ruhe des Gemüths [Zlatna sau liniștea sufletului], unde românii sunt recunoscuți ca urmași ai romanilor aduși de Traian în Dacia: în căsuțele românilor curge …
Ziarul „Lamura“ nr. 3-4, din dec. 1923, făcea cunoscut că Ministerul Instrucțiunii și cel al Cultelor și Artelor au dat autorizație domnilor Ion Simionescu, Gh.D.Mugur, G. Galaction, N. Crainic, Ion G. Savin, C. Nedelcu și Dr. V. Voiculescu, medic și literat, să țină conferințe elevilor normaliști și seminariști cu privire la activitatea lor misionară. „Neamul …
La Teatrul Național din București, în seara de vineri 19 aprilie 1929, totul era pregătit pentru prezentarea unui spectacol fastuos: drama Fratele păgân a distinsului savant și om polivalent cultural Nicolae Iorga, în regia nu mai puțin cunoscutului om de teatru Constantin Nottara și într-o distribuție de zile mari, în frunte cu actorii Bulfinski și …
Este binecunoscut începutul capitolului pe care G. Călinescu îl dedică precursorului său în privința abordării literaturii române din perspectiva aceleia universale: „Schimbând ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a jucat în cultura română, în ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire. Personalitatea lui e covârșitoare. Minor în fiecare activitate în parte, foarte conservativ și îmbibat de …
La scurgerea a șase decenii de la dispariția sa, imaginea lui Lucian Blaga îmi revine stăruitor în amintire. Nu așa cum se întîmplă după atîta timp, ca o amintire a alteia, ci cu senzația unui segment de prezent inepuizabil, înscris în amintirea primară. Am avut enorma șansă de a-l cunoaște pe Blaga în ianuarie 1955. …
Vorba lui Raymond Poincaré că totul este luat în bășcălie aici, la Porțile Orientului, a devenit un clișeu al antropologiei noastre culturale și sociale. Este omenește să mai golim un pahar și să rugăm gazda de a fi în continuare generoasă, cu îndemnul „Torna, torna, fratre!“ – considerat a fi prima atestare, în protoromână, a …
Ziua Regalității, 10 mai, poate fi sărbătorită nu numai prin participarea la festivități (interzise deja doi ani la rând din cauza pandemiei), ci mai ales, prin recitirea cărților Reginei Maria a României, autoare care a scris întreaga viață povești, legende, versuri, romane și jurnale. Este un fenomen extrem de rar în istoria literaturii mondiale ca …
Ștefan Baciu a plecat în toamna anului 1946 („cu ultimul vagon ministerial“) în Elveția, ca atașat de presă pe lângă Ambasada României de la Berna. De atunci, nu s-a mai întors niciodată în țară. Rămâne în Elveția, până în 1949, când, împreună cu soția sa, Mira Baciu (n. Simian), trece în Brazilia, prima țară care …
Finalul articolului „Când literele erau de lemn“, publicat de Marin Sorescu în revista „Luceafărul“ (nr. 30/1968) și inclus în volumul Insomnii (1971), suna astfel: „Dacă multe învăţături, de după aceea, s-au dovedit, în cel mai bun caz, nişte învăţături de minte, cele ale lui Neagoe, izvorâte din conştiinţa unui mare bărbat şi scrise aici, vor …
Deși poet, Ion Pillat era un spirit pozitivist și chibzuit, care își trata opera cu deosebită grijă și acribie, dovezi stând numeroasele planuri succesive de organizare a producției sale lirice, eforturile de orânduire optimă a manuscriselor volante, precum și notațiile de pe acestea și indicațiile olografe de pe volumele princeps. Este motivul pentru care a …
Cercetând arhiva corespondenței lui Mircea Eliade, păstrată la biblioteca Universității din Chicago, am dat peste un număr de scrisori anonime sau pseudonime trimise de invidioși și denigratori. Pe două dintre acestea, legate de simpatiile politice din tinerețe ale savantului, le-am publicat în anul 2013.1 Prima era semnată Iosif Abramovici, iar cea de-a doua Mayka O. …
Nu puțini membri marcanți ai Cercului Literar de la Sibiu se odihnesc definitiv în Cimitirul Central din Cluj. Radu Stanca, Ion Negoițescu (a cărui cenușă a adus-o Emil Hurezeanu de la München) Henri Jacquier, Eta Boeriu „Doamna Cercului Literar de la Sibiu“ pe care Șt. Aug. Doinaș o evocă într-o splendidă elegie. Nu pot uita …