Sunt aproape cincizeci de ani de când am scris prima oară despre una din cele mai importante instituții ale criticii: cronica literară. Ar trebui poate să le recitesc, căci nu mai știu totdeauna ce-am spus. Fapt e că am practicat genul vreme de decenii. Am abandonat cronica de două ori. Niciodată în timpul comunismului, deși …
Într-un proiect editorial trimis USR de către un tânăr critic, se afirma existența unei generații poetice postdouămii (metamodernism, scria autorul). Nu l-am acceptat fiindcă era precar fundamentat, ca să nu mai vorbesc despre faptul că atât exemplele de douămiiști (deveniți „clasici” pentru urmașii lor de azi), cât și cele de metadouămiiști erau nesemnificative. Niciun nume …
La 20 august 2014 s-au împlinit 5 ani de la moartea lui Nicolae Balotă (n.26 ianuarie 1925). Între timp, Carmen Andrei a publicat o teză de doctorat pe care i-o consacră și la care a lucrat sub supravegherea lui, precum și o primă ediție din volumul de memorii Abisul luminat (Cartea Românească, 2018), pe care …
Debutul critic al lui Cornel Regman, în lustrul dinainte de 1947, este absolut remarcabil. Viitorul cronicar literar scrie deocamdată mai mult despre clasici, începându-și printre puținii critici de ieri și de azi, articolele cu o critică a criticii. Toată prima parte din Alecsandri, prozatorul este, de pildă, admirabil scenarizată. Puțini se pricep mai bine ca …
În cel mai recent număr al revistei orădene Familia, Ion Simuț a publicat un lung articol intitulat Elegie pentru revistele literare. Redacția a refuzat inițial publicarea, dar a cedat până la urmă presiunilor (de fapt, amenințărilor voalate) ale autorului. Și rău a făcut! Ion Simuț n-a avut nicio clipă intenția de a-și face cunoscute opiniile …
Dragă prietene, m-a deprimat articolul tău din „Dilema veche” nr. 792 și, dacă n-ar fi fost finalul Post-scriptumului („O retragere radicală din viața publică anunț abia acum. Dar mai știi? Cunoscându-mă, te pomenești că, pe nepusă masă, o să năvălesc iar în ograda publică, aruncând în dreapta și-n stânga nocive criminale sorosiste…”), care nu doar …
Ca și la Slavici, recunoașterea adevăratei valori a lui Macedonski a venit târziu. În timpul vieții, prestigiul poetului s-a mărginit la cercul lui de fideli, nici măcar toți incondiționali. Adversarii i-au fost mult mai numeroși. Maiorescu îl așezase în rând cu Aricescu. După moartea poetului, Lovinescu va continua să fie de părere că „omul a …
„Moartea izbăvi în 1925 opera de om”, va scrie G. Călinescu despre Ioan Slavici (1848-1925) în Istoria literaturii, perpetuând o imagine negativă, bine consolidată, a omului din spatele operei. Și nu e vorba desigur de faptul că „omul era un sucit”, care în tinerețe lua asupra-și mai mult decât putea duce, iar la bătrânețe cultiva …
Al. Philippide este un clasic în înțelesul de vechi. Către acest clasicism îl împingeau atât cultura, cât și structura sufletească – poetul a protestat o dată contra pretenției moderniștilor de a descoperi date afective noi („ar fi ca și cum de vreo cincisprezece ani încoace sufletul omenesc s-ar fi schimbat în întregime”). Timpul clasic, așa …
Publicăm în paginile 14-15 ale numărului de săptămâna aceasta al României literare o anchetă consacrată celor mai valoroase și reprezentative o sută de cărți de proză (romane, nuvele, povestiri, jurnale, memorialistică) din suta de ani care ne desparte de Marea Unire. Ancheta va continua cu o sută de cărți de poezie, de critică, istorie literară, …