Prins în vâltoarea mutației valorilor estetice, E. Lovinescu s-a înșelat, pe cât de grav, pe atât de grăitor, în privința uzurii temporale în buna receptare a operei caragialene. Marele critic nu și-a dat seama că autorul Conului Leonida față cu reacțiunea surprinde esențial modul nostru de a reacționa față cu exteriorul și față cu alteritatea. …

Personalitatea literară, de nivel național și chiar internațional, a lui Nichita Stănescu a constituit obiect de studiu și de comentarii critice pentru numeroși critici și istorici literari, precum și pentru publiciștii din presa scrisă și audio-vizuală ori analiștii de specialitate. În acest „cor“, o voce distinctă și un rol însemnat s-ar fi cuvenit să-l aibă …

Admis printre cadeții armatei regulate, iuncărul voluntar Nicolae Bălcescu a luat parte, tot voluntar, în 1840, la mișcarea insurecțională condusă de D. Filipescu, iar experiența detenției i-a parafat destinul de excepție. Condamnarea la temniță a fost dată pentru un termen mai scurt, pe considerentul că maturul insurgent era minor, dar ispășirea pedepsei a fost făcută …

În virtutea demnității afișate, distinșii noștri boieri și domnitori nu se grăbeau nicicând și nu trebuiau să lase impresia că muncesc prea mult. Asemenea servituți le reveneau celor din jurul lor, pentru că din acest motiv existau și diferitele ranguri pe lume. Or, „Labor omnia vincit improbus“ este deviza puțin cam curioasă a nobilei familii …

Scăpat teafăr, după trei ore infernale, de sub tirul artileriei germane, Ștefan Gheorghidiu se întreabă, la sfârșitul antologicului capitol „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu“, din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, dacă este inferior sau nu celorlalți de vârsta lui și dacă alții s-ar fi comportat într-un mod diferit în contextul catastrofal …

O secvență narativă de la începutul romanului Pădurea spânzuraților este prevestitoare pentru deznodământul dramei suferite pe parcurs de protagonist, precum și pentru un posibil ceremonial de înmormântare, de care el nu va avea parte. Revenit în adăpostul subteran după execuția lui Svoboda, pe fundalul de bocet al unei doine de jale cântate de ordonanță cu …

S-a născut pe 13 iunie, 1942. Această zi de 13 parcă i-a fost predestinată deoarece, dacă se poate spune așa, a „găzduit“ cel puțin două evenimente sinistre. Pe 13 iunie 1958 a fost arestat Sandu Tudor, care tocmai venise atunci în București din Moldova, împreună cu Alexandru Mironescu și alți membri ai Rugului Aprins, iar …

În anul 1945, îndată după sfârșitul războiului, apărea la Fundația Regală pentru Literatură și Artă prima traducere românească din opera lui Proust, mai precis ciclul Swann. Volumul era însoțit de o strălucită prefață a lui Tudor Vianu, iar traducătorul, Radu Cioculescu, avea aproape încheiat și ciclul La umbra fetelor în floare, care nu a mai …

Iorgu Iordan scria referitor la fostul său elev Ion Luca: „acest «răzvrătit» […] îmi amintea, nu știu de ce, de Julien Sorel al lui Stendhal“ (Memorii, I, București, Ed. Eminescu, 1976, p. 274). Profesorul nu avea cum să intuiască evoluția promițătorului elev, care nu va alege, stendhalian, nici culoarea roșie a războiului, nici culoarea neagră …

Periodicul „Glasul patriei“ a apărut, începând din 1955, în Berlinul de Est și, după zece ani, activitatea propagandistică a continuat-o la București, până în 1972, când a predat ștafeta „Tribunei României“. Prin paginile acestei reviste s-a desfășurat o grosolană deformare a realității, totodată patetică și înfierătoare, în care „zugrăvirea“ actualității politice, economice și culturale a …

Nerelevată înainte de 1989, din motive lesne de înțeles, dimensiunea antibolșevică a publicisticii și a activității politice a lui Duiliu Zamfirescu (30.10.1858–3.06.1922) merită un examen recuperator. Ca și modelele sale: Titu Maiorescu și Petre Carp, autorul Vieții la țară era un conservator, dar nu un retrograd. Conservatorismul lui presupunea păstrarea instituțiilor, regulilor, legilor a căror …

Revoluția de la 1848 a împărțit jumătatea de secol a uimitoarei activități culturale și literare a lui Ion Heliade-Rădulescu în exact două perioade distincte. A doua parte – caracterizată prin profunde și rapide turnúri (ba chiar tulburări) în viziunea despre lume și în scris – a început cu exilul, care a durat timp de zece …