Istorie literară

Jocul de-a Ieremia

Din felul cum o găsim descrisă la începutul romanului Ion, casa Glanetașilor nu este primitoare pentru nimeni: „Ușa e închisă cu zăvorul; coperișul de paie parcă e un cap de balaur; pereții văruiți de curând de-abia se văd prin spărturile gardului“ (Liviu Rebreanu, Ion, Ed. Cartea Românească, 1979, p. 10; toate citatele vor fi date …

Iosif Vulcan – fericitul

Rândurile de mai jos nu sunt atât de mult rodul cunoștințelor unui istoric al presei culturale orădene, cât consecința unor speculații de eseist. Mai cu seamă o interogație nu mi-a dat pace, pe măsură ce am studiat biografia lui Iosif Vulcan, activitatea lui de proprietar și editor al primei serii din „Familia“ (1865-1880, la Pesta, …

De la Athos pe Argeș în jos. Neagoe Basarab (1482-1521)

Printre controversele iscate în jurul paternității Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie a existat și aceea potrivit căreia monumentala scriere ar fi opera unui călugăr. Aș putea spune, după stingerea acerbelor polemici, că opinia respectivă a fost adevărată, dar numai în parte. Sinteza culturii noastre medievale a fost scrisă de un athonit care …

Poezii adunate și îndreptate

La deschiderea unei noi ediții critice a operelor lui Vasile Alecsandri, din care au apărut primele două volume, dedicate poeziei (Academia Română & Fundația Națională pentru Știință și Artă & Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, 2019), prima curiozitate pe care am dorit să mi-o satisfac a fost aceea legată de indicarea datei …

Patimile după Sorbul

Publicarea și reprezentarea scenică, în 1916, a piesei Patima roșie a deranjat comoditățile și inerțiile mișcării noastre teatrale, aducând un impuls nou dezbaterilor din presa literară a vremii asupra naturii dramaticului. Dacă spectatorii au fost entuziasmați în urma transpunerilor scenice, critica s-a poziționat între aducerea de omagii necontrolate și exprimarea unor reticențe înverșunate. Constituindu-se într-un …

Crai nou

Estet din stirpe mateină, D. Anghel ar fi putut servi drept model pentru schițarea portretului lui Pantazi, dar și pentru derularea altor secvențe narative din romanul Craii de Curtea-Veche. Desigur că Mateiu I. Caragiale nu s-a gândit la o asemenea posibilitate, deși acțiunea din roman se întâmplă exact în anul când s-a amorsat drama triunghiului …

Epoca frumoasă. I.L. Caragiale (1852-1912)

Prins în vâltoarea mutației valorilor estetice, E. Lovinescu s-a înșelat, pe cât de grav, pe atât de grăitor, în privința uzurii temporale în buna receptare a operei caragialene. Marele critic nu și-a dat seama că autorul Conului Leonida față cu reacțiunea surprinde esențial modul nostru de a reacționa față cu exteriorul și față cu alteritatea. …