Istorie literară

Odiseea lui DS-896. Defectarea lui Petru Dumitriu (surse inedite)

Cercurile intelectuale românești și îndeosebi elita literară aveau să înregistreze un șoc, la începutul anilor 1960, odată cu răspândirea veștii că Petru Dumitriu, scriitor de anvergură al regimului comunist și unul din privilegiații acestuia, trecuse clandestin în Berlinul Occidental, alături de soție, în timpul unei călătorii de documentare desfășurate în mai multe state ale Europei …

Alexandru Macedonski (14 martie 1854 – 24 noiembrie 1920)

Ca și la Slavici, recunoașterea adevăratei valori a lui Macedonski a venit târziu. În timpul vieții, prestigiul poetului s-a mărginit la cercul lui de fideli, nici măcar toți incondiționali. Adver­sarii i-au fost mult mai numeroși. Maiorescu îl așezase în rând cu Aricescu. După moartea poetului, Lovinescu va continua să fie de părere că „omul a …

Nedreptățitul Slavici

„Moartea izbăvi în 1925 opera de om”, va scrie G. Călinescu despre Ioan Slavici (1848-1925) în Istoria literaturii, perpetuând o imagine negativă, bine conso­li­dată, a omului din spatele operei. Și nu e vorba desigur de faptul că „omul era un sucit”, care în tinerețe lua asupra-și mai mult decât putea duce, iar la bătrânețe cultiva …

Al. Philippide

Al. Philippide este un clasic în înțelesul de vechi. Către acest clasicism îl împingeau atât cultura, cât și structura sufletească – poetul a protestat o dată contra pretenției moderniștilor de a descoperi date afective noi („ar fi ca și cum de vreo cincisprezece ani încoace sufletul ome­nesc s-ar fi schimbat în întregime”). Timpul clasic, așa …

Dimitrie Cantemir în lexicoane străine

295 ani de la moarte (Harkov-Rusia, 23 august 1723) Viața și opera lui Dimitrie Cantemir sunt menționate în primele publicații în limba română de la începutul secolului XIX. În scrierea titrată Viața lui Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei și Prințip în Împărăția Rusească (,,Biblioteca românească“, Buda-Pesta, 1829, partea I, pp. 27-58), Damaschin Bojincă îl prezintă sub toate …

Proza românească după 1918

Anul 1918 a reprezentat uvertura apogeului izbânzilor diplomației românești. (Din păcate, după acel moment solar, traseul n-a mai fost în urcare, pierzându-se o parte din ceea ce s-a câștigat atunci. Nici măcar România Mare nu mai e la fel de mare…) Este, așadar, firesc să se omagieze acea izbândă istorică, doar că modul cum se …