Dacă ar fi să caut cu tot dinadinsul o secantă a operei lui Nicolae Manolescu, care să unească Lecturi infidele (1966) cu Sadoveanu. Utopia cărții (1976) și Arca lui Noe (1980-1983) cu Istoria critică a literaturii române (2008, ed. a II-a, revăzută și revizuită, 2019), aceasta ar fi, cred, efortul, lesne identificabil, de creație critică …
O scrisoare inedită a lui N. Steinhardt către Nicolae Manolescu (august 1970) București, August 1970 Stimate domnule Nicolae Manolescu, Nădăjduesc că nu-mi veți lua în nume de rău dacă-mi îngădui a vă scrie fără să am plăcerea și onoarea să vă cunosc altfel decât din scris. Voiesc a vă spune că vă datoresc prima mea …
Sunt puține nume în istoria literaturii care să fi marcat atât de mult o cultură și deopotrivă câmpul literar precum Nicolae Manolescu. Istoricul literar are o poziție privilegiată în cultura română alături de Titu Maiorescu, E. Lovinescu și G. Călinescu. Ca și Titu Maiorescu în cadrul Junimii și E. Lovinescu în Cenaclul Sburătorul a format …
Este un fapt de istorie literară că nașterea generației ce avea să fie numită „șaizecistă“ a fost legată de debutul editorial simultan al tinerilor Nichita Stănescu, Cezar Baltag și Ilie Constantin. Se întâmpla chiar în 1960, la finele unui deceniu teribil pentru poezia, literatura și cultura română, cu realismul socialist devenit dogmă și normă, și …
Mugur ISĂRESCU Academicianul Nicolae Manolescu la 80 de ani. O bună ocazie pentru un mesaj prietenesc de sănătate, fericire și viață îndelungată, însoțit de calde felicitări pentru înfăptuirile Domniei Sale de o viață. Și sunt nenumărate aceste înfăptuiri, ilustrând succesiunea de afirmări și reafirmări dintr-o îndelungată carieră de critic și istoric literar, de eseist, de …
Cristian Pătrășconiu: La 80 ani, domnule Profesor, câți ani face criticul literar Nicolae Manolescu? Nicolae Manolescu: Mă pui acum să fac socoteli? Să zicem: aproximativ… Din martie 1962 scriu cronică literară. Asta înseamnă 57 de ani. 57 de ani de când am debutat în revistă. Sau chiar 58, dacă iau în calcul și cronica din …
Într-o frumoasă zi de vară a anului 1980, eu și Domnița stăteam de vorbă în piața din fața Ateneului (ocupată în prezent de o parcare pentru mașini) cu Nicolae Manolescu, admirat de noi amândoi încă de pe vremea când îi fuseserăm studenți. Ne treziserăm față în față cu el din întâmplare și ne bucuram că …
Și totuși ce-i dă unicitate lui Nicolae Manolescu, lui, considerat drept cel mai important critic român, activ după comunizarea țării? Claritatea demonstrațiilor sale, fibra de profesor de vocație, vocație pe care, el însuși a spus-o, deseori, o consideră demnă de cel mai profund respect, de aceea nu a neglijat-o niciodată? Sau originalitatea interpretărilor, imprevizibilitatea lor, …
Nimeni nu mai contestă, după știința noastră, rolul de number one al criticii românești actuale pe care-l posedă Nicolae Manolescu. Rol dobîndit deopotrivă prin operă ca și printr-un destin favorabil, pe care-l putem contempla dar și comenta în consens cu liniile sale directoare. Nicolae Manolescu a probat – fapt capital – perenitatea criticii estetice, cea …
În anul universitar 1959-1960, norma mea de asistent la Facultatea de Filologie a cuprins patru grupe ale anului II de la secția de limbi străine și una a anului III de la secția de română. Desigur că aceasta din urmă impunea cea mai atentă pregătire a seminarelor și prilejuia cel mai viu dialog cu studenții. …
Titlul sub care Gabriel García Márquez își deapănă povestea vieții, A trăi pentru a povesti, i-a cucerit instantaneu pe cititorii scriitorului sud-american, adăugând o notă în plus vocației sale creatoare. O „acoperire“ mai semnificativă a mult invocatului său realism magic nici că se putea. Parafrazând inspiratul titlu, pentru a încerca, cu modestele mele puteri, o …
Fără a neglija marii critici români, francezi sau anglo-saxoni de ieri și de azi, se poate scrie mult și bine despre Nicolae Manolescu. Monografiile și studiile ample dedicate criticului au intermediat nivelurile metodei, limbajului și viziunii scriitorului. Autoritatea lui, cu bune sau radicale problematizări, lasă totdeauna ceva decisiv la întâlnirea cu cititorul. O bună așezare …