O scrisoare inedită a lui N. Steinhardt către Nicolae Manolescu (august 1970)

București, August 1970

Stimate domnule Nicolae Manolescu,

Nădăjduesc că nu-mi veți lua în nume de rău dacă-mi îngădui a vă scrie fără să am plăcerea și onoarea să vă cunosc altfel decât din scris.

Voiesc a vă spune că vă datoresc prima mea adevărată bucurie intelectuală după anii de temniță. Proaspăt ieșit de la Gherla, am ascultat cu entuziasm și delectare conferința pe care ați ținut-o despre Ion Barbu în sala din strada Știrbey-Vodă a Conservatorului; era la începutul lui Septembrie 1964.

Cu greu v’aș putea exprima ce a însemnat pentru mine, atunci, să aud vorbindu-se despre Klee și Webern (ce e drept, cam didactic), iar – apoi – cu atâta căldură, înțelegere și dragoste – despre Ion Barbu.

Am dorit – mult emoționat – să vă mulțumesc și să vă felicit după conferință; dar se făcuse tare târziu (poate că vă aduceți aminte) și mă aștepta acasă foarte bătrânul meu tată pe care – ușor de înțeles – îl îngrijora orice întârziere a mea.

Nu mi s’a mai ivit prilejul de a vă vedea. Dar acum câtva timp, prietenul meu Al. Paleologu mi-a dat – încântat și el – posibilitatea să citesc manuscrisul lucrării despre Titu Maiorescu. Iar de curând am recitit cartea, tipărită.

Nu pot să nu vă spun ce uriașă satisfacție mi-a pricinuit această lectură. Vechi admirator al lui Titu Maiorescu și pasionat al Junimei, am urmărit cu atenție lucrarea și m’am bucurat de tot ce am citit și de tot ce am putut ghici și închipui între rânduri.

Înflăcărarea mi-am manifestat-o și lui Virgil Ierunca – un foarte vechi prieten – căruia i-am trimis și volumul.

Am spus, dealtfel, mereu prietenilor mei că mai toți cei din generația mea (am fost, la liceul Spiru Haret, cu trei ani în urma lui C. Noica) nu putem să nu vă considerăm – alături, cred, de Marin Sorescu și Ion Alexandru – drept mândria și nădejdea literaturii noastre tinere.

Sunt convins că, dincolo de stângăcia și convenționalismul acestor rânduri, veți desprinde dintr’însele o sinceră admirație și un deosebit respect.

Rămân, cu alese simțăminte,

al D-voastră,

Nicu Steinhardt

N.r.: Documentul original se află în Fondul documentar al Bibliotecii Județene „George Coșbuc“, Bistrița-Năsăud.