Titlul sub care Gabriel García Márquez își deapănă povestea vieții, A trăi pentru a povesti, i-a cucerit instantaneu pe cititorii scriitorului sud-american, adăugând o notă în plus vocației sale creatoare. O „acoperire“ mai semnificativă a mult invocatului său realism magic nici că se putea. Parafrazând inspiratul titlu, pentru a încerca, cu modestele mele puteri, o …
Fără a neglija marii critici români, francezi sau anglo-saxoni de ieri și de azi, se poate scrie mult și bine despre Nicolae Manolescu. Monografiile și studiile ample dedicate criticului au intermediat nivelurile metodei, limbajului și viziunii scriitorului. Autoritatea lui, cu bune sau radicale problematizări, lasă totdeauna ceva decisiv la întâlnirea cu cititorul. O bună așezare …
În urma răspunsului la o invitație lansată din partea unei reviste de a numi zece cărți pe care le-ar lua pe o insulă pustie, Nicolae Manolescu și-a exprimat câteva impresii: „Primul lucru care-mi atrage atenția (și la care, când am alcătuit lista, m-am gândit doar în treacăt) este absența cărților românești. Pentru un om care …
Cîndva, pe cînd Nicolae Manolescu împlinea 70 de ani, l-am numit „fratele mai mare“ al „lunediștilor“, explicînd în ce fel ne-a legat aventura faimosului Cenaclu d’antan și cum au evoluat relațiile dintre el și noi, „frații mai mici“ (în textul cu care am contribuit la volumul aniversar Nicolae Manolescu 70, alcătuit împreună cu poetul, eseistul …
Pe Manolescu l-am cunoscut înainte să-l întîlnesc și l-am dușmănit înainte să-l citesc. Maică-mea, profesoară de limba română, îi fusese studentă la mijlocul anilor 1960, drept care, în casa în care am copilărit, sunetul cîtorva nume, repetate pînă într-atît de des încît păreau o fatalitate – Arghezi, Blaga, Călinescu, Camil Petrescu, Breban –, mi s-au …