Vino la New York, mi-a spus Norman Manea, la despărțire. Amândoi aveam lacrimi în ochi. Simțeam că el se afla acasă pentru ultima oară. Mama lui își dormea veșnicia în pământul Bucovinei, de al cărei farmec nu ne putem apăra. Dar fiul nu ajunsese la inima fraților bucovineni. Cărțile sale fuseseră demonizate sau ocultate de …

Cum nu se dă ursul scos din bârlog iarna, așa nu poate fi convinsă Irina Petraș să părăsească Clujul, nici măcar în anotimpul frumos. Chiar și vizitarea locurilor foarte importante pentru biografia ei este cu consecvență amânată, deși dezrădăcinata de odinioară își face legăminte de onoare să revină la ele. Orice loc în afara de …

Unul dintre primii scriitori consacrați pe care i-am întîlnit „pe viu“ a fost Dan Cristea. Era în anul 1981, eram elev de liceu, la Mihai Viteazul. La biblioteca de vizavi de liceu, din casa Elenei Lupescu, imobil devenit, nu știu cum, „Hanul berarilor“, se înfiripase un mic cenaclu la care veneau mulți tineri. Conducătorul său, …

În vremurile noastre, când se răspândește ca o molimă ideea că toate scriiturile sunt egale și că valoarea e un cuvânt cel puțin dăunător dacă nu mai mult, un critic literar de altădată și de azi poate face figură de dinozaur. Dan Cristea rămâne, asemenea congenerilor săi, dintre care cei mai mulți nu mai sunt, …

Demult de tot, într-un elan care depășea deseori lungimea spadei, m-am înfipt polemic ghiftuindu-mă în Istoria literaturii române contemporane 1941-2000 a lui Alex Ștefănescu. Citez un fragment nu pentru relevanța judecății de valoare, cât pentru ceea ce face farmecul criticului pentru că în timp, ceea ce cândva mi s-a părut a fi un defect, lipsa …

Ddebutând în 1979 cu o carte, Ziua mâniei, predată editurii în 1972, Ștefan Agopian va fi comentat mereu și din perspectiva (non)apartenenței la optzecism („Nu au știut unde să mă pună“, recunoaște oarecum amuzat într-un interviu), inventariindu-se anume trăsături postmoderne sau metaficționale: „Proza lui Ștefan Agopian, zice Radu G. Țeposu, cu toată aparența ei de …

Gabriela Melinescu există în conștința publică mai mult ca un personaj imaginar decât ca unul real. Diverse elemente din biografia ei favorizează crearea unei legende. Faptul că mulți ani a fost iubita unui mare poet, Nichita Stănescu, duce la o analogie cu Veronica Micle, privită de Eminescu ca o femeie himerică. Mutarea ei în 1975 …

Sunt fapte reale care au aparența unor farse amuzante. Așa am auzit, recent, că profesorii Mircea Cărtărescu și Ion Bogdan Lefter au fost sărbătoriți cu ocazia… ieșirii la pensie. Adică tânărul Bogdan pe care abia l-am văzut căsătorindu-se cu adolescenta Simona e pensionar? Și junele subțire, care, aflat doar la a doua carte, tocmai devenise …

Urmărindu-i biografia sinuoasă, aș spune că Nicolae Prelipceanu este un scriitor peregrin pe drumurile existenței. S-a născut la Suceava, în timpul ultimului război mondial, dar urmează clasele primare și gimnaziale la Crasna și Marghita, din județele Sălaj și Bihor. Mutându-se familia la Curtea de Argeș, a absolvit acolo liceul în 1961. Revine în centrul Transilvaniei …

Momentul de perplexitate pe care-l instituie titlul volumului de versuri al lui Nicolae Prelipceanu, funa máro (Cartea Românească, 2022), are, pentru mine, semnificația unui satori pregătind întâlnirea cu poemele sale și în particular chiar cu poemul care poartă acest titlu, un poem tulburător într-o simplitate desăvârșită, potrivit poate pentru un epitaf. Ca și „rebarbor“-ul lui …

Nicolae Prelipceanu este unul dintre cei mai importanți poeți șaptezeciști, după paradigma critică stabilită/ imaginată de Laurențiu Ulici, care are capacitatea de a se reinventa de la carte la carte, de la etapă la etapă, de a păstra o prospețime a discursului care îl menține într-o primă linie (iluzorie?) a poeziei române contemporane. Ultimul volum …

Să spun de la început că nu mă miră privilegierea de către autor, în antologii, a poemelor de tinerețe. Acolo e adevăratul Adrian Popescu, cu toate trăsăturile sale unice în admirabilă ecloziune. Nu vreau să sugerez nicidecum vreo scădere a acuității lirice în volumele care au urmat. Eul profund rămâne neschimbat, ca un miez fierbinte …