Noul roman al lui Gabriel Chifu, Marea carte a uitării, continuă seria interogațiilor asupra condiției umane și a raporturilor ființei cu istoria, deschisă de Punct și de la capăt (2014) și continuată de Ploaia de trei sute de zile (2017). Însă o face dintr-o altă perspectivă, recuperând o dimensiune care până acum – fără să …
Deși Cassian Maria Spiridon este cunoscut mai ales în calitatea sa de poet, pe care o atestă numeroase volume de versuri, cel mai recent fiind lansat la Tîrgul de Carte Gaudeamus (Pietre albe, pietre negre, pietre roșii… ), paginile sale de critică, istorie literară și eseuri le întrec numeric pe cele de poezie. Ele s-au …
Lövétei Lázár László (1972) este poet, redactor, traducător, distins cu Premiul József Attila. Coperta recentei sale cărți de poezie, Munca la negru, reproduce o pagină cu vize de intrare în Ungaria, din chiar pașaportul poetului, oferind încă de la primul „contact“ o cheie de lectură a textului poetic dens și rafinat. În textul escortă de …
Despre sine și despre condiția umană de aici și acum scrie Mircea Bârsilă o frumoasă și adevărată car te de poezie, Vise Reverii Vedenii, punînd ventuzele metafizicii, unde încearcă să vindece o lume iremediabil bolnavă, prăbușită în plictis, rutină, tristețe, neorînduială, într-o neliniște difuză, printre „evenimentele“ de pe stradă sau de la crîșmă, aflată într-o …
Titlul celui mai recent volum de poezie semnat de Andrei Novac, lumea ta/ carnea mea/ oasele noastre indică, de fapt, trei niveluri de percepție ale unei lumi într-o continuă transfigurare. Primul nivel, „lumea ta“, este o prospectare a unui univers străin totuși, dar atât de ispititor, în care dragostea face legea; cel de al doilea …
Găsim puține paralelisme vizibile între doi mari scriitori – plecând de la traseul vieții lor și terminând cu opera pe care o lasă în urmă. Unul dintre cele mai frapante mi se pare acela constituit de peruanul Mario Vargas Llosa și de columbianul Gabriel García Márquez, scriitorii latino-americani cei mai celebri din a doua jumătate …
Personalitățile organice au o dicțiune a ideilor unitară chiar și în cărțile lor „en miettes“.Vorbesc, se-nțelege, de o unitate care nu este uniformitate și care, înainte de a fi a stilului, este a gândului care subîntinde fragmentele. Gânditorul organic nu are nevoie de „teme“ și mai ales de „proiecte“ de tipul maculaturii universitare, pentru a …
Din viața ca vis, după suferință, războaie și alte calamități interioare, individul se trezește într-o zonă de adevăr, unde moartea însăși – zice Camus în introducerea la Fața și reversul – este „o tăcere fericită“. Cum poate deveni moartea o tăcere fericită? Varujan Vosganian răspunde prin opt ficțiuni în Povestiri despre oameni obișnuiți, restabilind un …
Este foarte cunoscută reflecția finală din romanul Moromeții: „timpul nu mai avea răbdare“ și uitată fraza cu care se deschide romanul: „În câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari.“ Romanul Inocenții al Ioanei Pârvulescu este …
Într-o viață consacrată studiului literaturii, al cărților, geografiei și tectonicii vieții acesteia, Cornel Ungureanu a adunat o sumedenie de informații utile pe care le folosește pentru a lămuri epoca, impactul ei asupra scriitorilor, episoade și teme din bio-bibliografia acestora. Este exact ceea ce face criticul literar și cea mai recentă carte a sa, D.R. Popescu …
Poet, prozator şi eseist, Nichita Danilov a debutat cu succes în poezie, cu volumul Fântâni cartesiene, la începutul anilor ’80 dominaţi de noua generaţie literară. A publicat ritmic în acel deceniu (până în 1990 inclusiv) grupajele Câmp negru, Arlechini la marginea câmpului, Poezii şi Deasupra lucrurilor, neantul. În 1992 îşi lărgeşte aria de referinţă creatoare …
În poezia d-sale, Letiția Ilea înfățișează o dedublare confesivă caracteristică temperamentului liric. Pe de o parte vârsta așteptărilor juvenile care, căpătând un contur imagistic, se deschide spre mirificul ireal, pe de altă parte deziluzia prezentului frisonat de amintire, suprimând dureros așteptarea. Senina depoziție inițială: „am așteptat mereu ceva./ să cresc mare să iau trenul de …