Comentarii critice

Personajul carnasier și autorul vegan

Astăzi este aproape imposibil să mai faci o analiză critică obiectivă a operei lui Mircea Cărtărescu, indiscutabil, unul dintre cei mai importanți autori ai generației optzeci și, după majoritatea comentatorilor, chiar cel mai important. În jurul său s-a făurit, în special în mediul virtual, un asemenea cor encomiastic, încât a exprima cea mai inocentă îndoială …

Ciclopul

La locul meu, cel mai recent volum de poezie al lui Gellu Dorian, propune o panoramă a lumii căzute, în versuri care, cu precizie și severă eleganță relevă factorul caracteristic al acestei lumi: lipsa de orizont. Gellu Dorain realizează un volum în trei părți, nici una din părți neavând titlu, dar care se concentrează, fiecare, …

Un „artist al foamei“

Numele lui Șerban Tomșa a devenit unul binecunoscut după anul 2009, odată cu publicarea romanului Ghețarul, pentru care a primit Premiul Asociației Scriitorilor București. Consacrarea a venit relativ tîrziu, după vîrsta de 50 de ani, deși scriitorul a fost un optzecist în modul cel mai strict, absolvent al Filologiei bucureștene și membru al Cenaclului de …

Poezia ca dramă a alterității

Poezia lui Mihai Firică, din volumul Dragostea cu parfum de migdale amare (Editura Vinea, 2022), este, la o primă lectură, o developare cu încetinitorul a sentimentului care a luat în posesie lumea. Nu e nici angoasă, nu e nici frustrare, ci o corectă apreciere a „profunzimii“ pînă la care simbolul este vizibil-lizibil. Există, în mai …

Politica de cadre a Securității

Tematica lucrării se circumscrie unor preocupări mai vechi ale autorului, care au inclus studii și articole privitoare la politica de cadre și structura organelor de Securitate de la nivel județean și central. De data aceasta, analiza cuprinde mult mai consistent și ultimele două decenii de regim comunist, îndeobște neglijate de mulți cercetători, chiar consacrați, iar …

De ce iubesc Franța

De ce oare iubesc Franța și pe francezi? Mi-am pus de sute de ori întrebarea și de fiecare dată găseam alt motiv pentru a-mi argumenta iubirea; astfel numărul argumentelor trebuie să fi trecut acum de o sută. Simpla lor enumerare s-ar transforma într-un catalog plictisitor, care desfide orice încercare de a-l consemna în scris. Și, …

Mîntuit azur. Ispitele hermeneuticii

Există o tentație de a misterului, deci și a descifrării lui. O întreagă literatură se bazează pe interpretarea – cît mai spectaculoasă – a „urmelor“, pentru cei mulți invizibile. Înțeleptul observă, leagă între ele indiciile și trage concluziile cele mai neașteptate, dar și cele mai juste, din detalii infinitezimale, așa cum, din cîteva urme – …

Umbra lui Paul Celan. La Chişinău

În cea mai recentă carte a sa, Terasa galbenă (Editura Arc, 2022), poetul Arcadie Suceveanu asumă, în că mai explicit decît în volumele precedente, ceea ce s-a numit melancolia descendenței. Plecînd din „Cernăuții lui Eminescu și ai lui Paul Celan“ spre Chișinăul Terasei „La Scriitori“, cu burlane din care, „în zilele ploioase“, ies „pînze de …

O culegere de înțelepciune bizantină

În trecutul european trecerea de la oralitate la exprimarea scrisă a creativității s-a făcut treptat și a trecut prin diverse stadii. Într-o primă etapă creația orală s-a bazat pe reproducerea ei din memorie și difuzarea mai mult sau mai puțin apropiată de „prototip”. Dar o asemenea modalitate de prezervare a celor mai apreciate contribuții, devenite …

Țara Românească, la început de secol XIX

Volumul publicat la Editura Omonia, în ediție bilingvă (prefațat de Georgeta Filitti), reprezintă unica lucrare a lui Constantin (Constandinache) Caracaș (1773-1828), aromân, născut în sangeacul Monastir (Imperiul Otoman), cu studii la Viena, doctor în filozofie și în medicină. De numele său este legată înființarea și primii ani de activitate ai spitalului bucureștean Filantropia, dar și …

Pe buza unui abis

Memorialist sui-generis, Dan Ciachir ne înfățișează încă o carte consacrată trecutului nostru relativ recent. Recurg la termenul de memorialist deoarece d-sa se implică cu atâta naturalețe în reconstituirea acestuia, cu un atare apetit al concretului, al unor surprinzătoare detalii, încât creează impresia de participant direct. Are mai curând aerul unui reporter pasional decât al unui …