Mutatis mutandis, cartea lui Sorin Lavric, Decoct de femeie (Ideea Europeană, București, 2019), mi-a adus în minte una celebră precum și genialoidul său autor, și anume Sex și caracter a lui Otto Weininger. Asemănarea nu este una de metodă, ci una de intenție, aceea de a lua măsura inefabilului, incomensurabilului, cu sintagma atât de demonetizată …
Dacă fiecăruia i se întîmplă după temperamentul pe care îl are, atunci detenția lui Ion Diaconescu a semănat cu o adăstare monotonă în matca unor episoade prozaice. Lipsit de imboldul de a ieși în față spre a da tonul, firea lui retrasă și-a pus pecetea pe anii de pușcărie, pe care i-a străbătut fără a …
Mai toate epocile literare își conțin contrapunctul. Și nu mă refer aici la spiritele retrograde, de tip Iorga, care resping aprioric noutatea pe care nu o înțeleg. Ci la scriitorii care, rămânând în cadrul limbajului generației lor și păstrând puncte comune cu aceasta, merg deliberat și cu pregnanță artistică în altă direcție decât plutonul. Sunt …
Înainte de a discuta ideile despre compromisul juridic și politic din cartea lui Alin Fumurescu, Compromisul. O istorie politică și filosofică, publicată în 2013 la Cambridge University Press și în 2019 la Humanitas (în versiunea lui Doru Valentin Căstăian), aș vrea să îi fac autorului un compliment. În prefața la versiunea în limba română, autorul …
Reîntors la proză după mai mulți ani consacrați textelor dramatice, Vlad Zografi ambiționează să dea cu Șapte Octombrie un roman total: frescă socială, galerie de personaje tipice pentru lumea literară, o sumedenie de scene erotice detaliate realist și, cum ar fi spus Buzura, un „raport asupra singurătății” protagonistului masculin. Acesta este un intelectual, firește, aflat …
O întreagă generație sau chiar două au fost terorizate în trecutul nostru apropiat de spectrul „demolărilor”: se demolează strada asta sau străzile astea ca să se facă o sistematizare, sau mahalaua aceea ca să se ridice o fabrică, sau Muzeul Simu și casa lui Titu Maiorescu învecinată ca să se construiască un bloc, blocul Eva …
Oricît de mult i-ai îndrăgi pe nemți, nu poți să scrii o cronică despre istoria sașilor din România fără o strîngere de inimă. E cum ai cînta un prohod la dispariția unei minorități din a cărei noblețe s-au ridicat cele mai frumoase orașe din România. Iar dacă te oprești asupra ultimului secol din istoria sașilor, …
Situată între nonșalanță și sarcasm, între umorile de bar și deliciile porno, poezia noastră „tînără“ de azi pare nu o dată a da la o parte suferința ca atare, avînd alura unui anestezic. Să fie expresia unui hedonism sui generis sau doar o mască a unor tensiuni ce într-o anume ambianță nu se îndură a …
Cea mai bună cale pentru a-i sminti pe ceilalți este să te înșeli mai întâi pe tine, mărturisea Ian McEwan într-un interviu. Iar despre, probabil, cea mai celebră naratoare a sa, și mă refer aici la Briony Tallis din Ispășire (Atonement), scriitorul spune că se găsește prinsă în ea însăși, într-un labirint propriu. Pe măsură …
În ordinea timpului comun, 20 de ani înseamnă enorm: sunt cam de patru ori mai mult decît termenul pentru uitarea obișnuită a oamenilor și a lucrurilor. Cît privește pe oamenii de litere (mai ales pe critici, eseiști, istorici literari), aceștia au vocația de a fi uitați cei dintîi. Materialul criticii se înnoiește în fiecare zi, …
Greu, foarte greu să nu te gândești la cafard-ul cioranian când discuți (prin excelenta, filologic vorbind, antologie recentă), poezia lui Aurel Pantea, în etanșeitatea ei pusă sub semnul lui nu, al interdicției ontologice, chit că autorul nu se raportează la gânditorul nihilist și își confecționează singur statutul de nimicitor, cum se intitula volumul din 2012. …
Constantin Cubleșan este nu doar critic și istoric literar de cursă lungă, nu doar cel-care-a-citit tot ce s-a scris despre Eminescu, alcătuind, calm și tacticos, o veritabilă bibliografie-detaliat-analitică, dar și un povestitor cu har și plăcute tabieturi atenuând umori negre și ascultând de o „lege” de sonoritate slaviciană: „Noi trebuie să fim cinstiți față de …