Greu, foarte greu să nu te gândești la cafard-ul cioranian când discuți (prin excelenta, filologic vorbind, antologie recentă), poezia lui Aurel Pantea, în etanșeitatea ei pusă sub semnul lui nu, al interdicției ontologice, chit că autorul nu se raportează la gânditorul nihilist și își confecționează singur statutul de nimicitor, cum se intitula volumul din 2012. …
Traian Ștef, „Epopeea șobolanului Louse”, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018, 115 pag.
Cum să nu te intrige asemenea titlu? Pe de o parte, ar fi ce bănuiești, ca provenind de la un autor rafinat, dedulcit la intertextualitate, adică un „joc” subtil de voci între lumi cu densități și valori diferite. Ancadramentul clasicizant, prin prezența unui prolog, a cânturilor, plus un epilog, ex-pune un proiect, acela al revizitării …
Dan Sebastian Buciumeanu, „Surâsul clasicilor și alte surâsuri”, Tracus Arte, București, 2018, 493 pag.
Împătimit de lectură până în pragul reveriei, călit la solidă școală cu bază latinistă, dar și poliglot, aspect care-i permite să-și traducă pasajele exemplificatoare din italiană, franceză, engleză, germană sau rusă, dar, mai presus, o minte liberă, Dan Sebastian Buciumeanu face figură de umanist „anacronic” în sensul definibil printr-un Settembrini. Personajul thomasmannian a ajuns, cum …