Constantin Cubleșan este nu doar critic și istoric literar de cursă lungă, nu doar cel-care-a-citit tot ce s-a scris despre Eminescu, alcătuind, calm și tacticos, o veritabilă bibliografie-detaliat-analitică, dar și un povestitor cu har și plăcute tabieturi atenuând umori negre și ascultând de o „lege” de sonoritate slaviciană: „Noi trebuie să fim cinstiți față de noi înșine și să ne respectăm mereu propria conștiință”. Lumea prin care a trecut are parte de cărți-document în care C. Cubleșan își îndeplinește menirea liber și deplin asumată de martor. Viața l-a purtat prin redacțiile revistelor „Tribuna” și „Steaua”, la Editura Dacia, la cârma Teatrului Național, dar și a Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor. Va semna alături de Iustin Ceuca o monografie a Teatrului clujean, va dedica monografii lui D.R. Popescu și Augustin Buzura, se va confesa într-o serie de interviuri (adunate în volum prin grija lui Ilie Rad), atent mai ales la fețe ale lumii prin care a trecut, căci „scriitorul nu trebuie să fie un om care se povestește numai pe sine”; „sunt dator să slujesc cauzei acestei națiuni, fără să fiu acuzat pentru asta de naționalism…” Cărțile sale alcătuiesc o arhivă exactă și caldă – căci documentul se împletește cu sentimentul –, de parcurs cu interes și plăcere.
De curând, a apărut un nou volum: Tribuna și tribuniștii. Într-un interviu mărturisea că anii de redactor la Studioul de Radio Cluj, apoi de redactor la „Tribuna” au fost „Cei mai frumoși ani ai mei […] ani în care m-am format, m-am afirmat. Ani de muncă redacțională intensă, de cunoaștere a lumii scriitoricești”; „a fost o perioadă romantică. De avânturi, de mari iubiri și prietenii, de lucrare nobilă în școala ei de literatură”. Personajele evocate sunt schițate cu ajutorul unor savuroase rememorări, dar și cu comentarii la operă care valorează portretul. Nu e prima dată când admir exactitatea și plasticitatea detaliilor prin care reînvie întâmplări ale trecutului în istorisiri pitoresc-anecdotice, sfătos-echilibrate despre peisajul vieții scriitoricești.
Cartea se deschide cu o discretă promisiune de povești aromite de aducerea aminte: „La 10 februarie 1957, se nimerise să fie o frumoasă zi însorită de duminică (la început, revista ieșea dumineca).Veneam anume în oraș înainte de masă – chioșcurile de ziare erau deschise până la ora prânzului – pentru a o cumpăra. În dumineca aceea am ieșit cu toții pe stradă, cu Tribuna în mâini; citeam, discutam, ne făceam vise. Îmi amintesc cum – noi câțiva studenți pe atunci: Mircea Braga, Marcel Mureșeanu, Corneliu Rădulescu, Viorel Cacoveanu și vor mai fi fost, desigur, și alții – grupuri-grupuri – am ocolit biserica Sf. Mihail din centrul orașului și cum am intrat în câteva rânduri să ne încălzim, la Pelișor, o locantă boemă, ca să nu spun sordidă, situată chiar în buricul târgului…” […] „Clujul avea acum o nouă revistă de cultură, în limba română. O revistă în haine de lucru, cum a zis cineva, punând-o oarecum în opoziție cu Steaua, care poza în… aristocrată”. Cartea aduce mărturii importante pentru viața literară a vremii, când scriitorii maghiari dominau peisajul revuistic, dar și Filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor și se simțea acut lipsa unei vieți literare românești.
Printre eroii cărții se numără: Ioanichie Olteanu, Ion Agârbiceanu („Bătrânul Agârbiceanu urca săptămânal treptele până în redacția Tribunei, pe care o considera a fi cumva și a sa. Și nu se înșela. Scrisese în primul număr al noii ediții despre cele cinci Tribune continuatoare ale publicației lui Slavici, dintre care una fusese condusă efectiv de către el însuși, la Cluj”), Valeriu L. Bologa, Ion Lungu, Ion Oarcăsu („Secția de critică a Tribunei se afla în camera care azi este cea dintre biroul lui Adrian Popescu și Galeriile de arte plastice ale revistei Steaua”), Vasile Rebreanu, Al. Căprariu, Mircea Zaciu („Tânăr universitar, cu o bună recunoaștere a capacităților sale scriitoricești, pe lângă cele didactice, era încă din acei ani un om de direcție, un spiritus rectus”), Miron Scorobete, Ana Blandiana („Prin 1959 venise la Cluj o domnișoară suavă, cu o figură copilărească, frumoasă, nici vorbă, stârnind admirația tuturor celor care se învârteau în jurul revistelor clujene” și fiindcă debutase în „Tribuna”), Grigore Beuran, Dumitru Isac, Ioan Alexandru, Iosif Pervain, Romulus Rusan, Teofil Bușecan, Radu Stanca, Negoiță Irimie, Radu Enescu, Dumitru Mircea, Domițian Cesereanu, Teohar Mihadaș, Augustin Buzura, Mircea Vaida-Voevod, alți câțiva pasageri prin redacție ori doar colaboratori. Și ultimul, el însuși și despărțirea de „Tribuna”.
Cartea reține întâmplări cu tâlc, altele cu haz, reușind să compună un excelent tablou de epocă.