pe Gavril Mol­dovan îl recunoști după patru trăsă­turi: adeziune fără abnegație, tristețe fără culminație, candoare fără precauție și perorație fără demonstrație. Dar peste toate plutește o tentă de ființă blajină căreia încetineala etnică, acel tact mocăit pe care ardelenii nu numai că și-l mărturisesc deschis, dar cu care pe deasupra au ajuns să se laude, …

Scrisul lui Petru Vladimir Pătulescu seamănă cu zba­terea unui sobol adîncindu-se în pămînt: sapă o firidă în care pătrunde pe măsură ce țărîna pe care o scoate o lasă în urmă sub forma unor mușuroaie ce slujesc drept mărturie a unui chin. Pătulescu e un autor căruia cuvintele nu-i slujesc drept mijloc de exprimare, ci …

A avea conștiința naufragiului pe care îl reprezintă propria viață e semn că ai început s-o înțelegi cu adevărat. Că înțelegerea vine tîrziu, cel mai adesea în pragul bătrîneții, nu are darul de a micșora cruzimea gîndului că, de la un cap la altul, soarta ți s-a mișcat într-o derivă constantă. E chiar situația în …