Optimiștii din întuneric te fascinează sau te îngrozesc. N-am în vedere obidiții dostoievskieni, nici extravaganții solicitanți ai lui Huysmans. Nici pe departe. Mă gândesc la cei în stare să mimeze nebunia pentru a-și ascunde adevărata vocație. Nucleul ființei lor elementare. Din smerenie ori pur și simplu ca stare de protecție, indivizii de soiul acesta înalță …
David Dorian, încă un solitar paradigmatic. Împrejurarea că are domiciliul în provincie (orașul Bistrița) îi favorizează condiția, provincia fiind ea însăși o paradoxală formă de solitudine a unei colectivități. În chip natural apare schițat în producția d-sale, în diverse variante, portretul provinciei celei congenere cu propria-i solitudine: „Zi fără noimă. Ploi de toamnă spală/ acoperișuri. …
Sintagme precum „cunoscut scriitor de origine română” sau „savant român stabilit în străinătate”, beneficiare ale unor aure misterioase și tentante, au produs în România ultimelor decenii o mare cantitate de visare. Mai ales înainte de 1989, când celebrității dobândite de un asemenea intelectual i se adăuga un bonus deloc neglijabil – acela de a trăi …
Cinic vorbind, dacă ne gândim la ce a urmat, Liviu Rebreanu a murit la timp. Dacă nu s-ar fi stins la 1 septembrie 1944, la numai 8 zile după marea răsturnare a regimului Antonescu, ar fi avut, mai mult ca sigur, soarta lui Tudor Arghezi. Adică interdicția, în anii cei mai „fierbinți” ai stalinismului, urmată …
Abordarea Sandei Cordoș este de un curaj apreciabil: în prefața cărții, intitulată De ce Ion Vinea?, ea ridică o problemă cu nuanțe etice, dovadă a unei lucidități artistice și existențiale: „vasele comunicante”, cum le numește chiar ea, dintre biografie și creație – raportăm omul la arta sa ori viceversa? În ce măsură trebuie citită partitura …
Cărțile cercetătorului Constanța Vintilă-Ghițulescu surprind în mod plăcut prin mai multe aspecte – pe de o parte, prin varietatea și savoarea subiectelor incluse în ceea ce numim generic istorie de gen (care cuprinde mentalități, aspecte sociale, tendințe ale modei fanariote, aspecte legate de obiceiuri, călătorii etc.), prin magistrala lecție de virtuozitate, întrucât autoarea reprezintă un …
A trecut aproape neobservat volumul lui Al. Cistelecan, Fișe, schițe și portrete, cuprinzând peste cincizeci de critici, istorici literari și eseiști comentați cu aplicație și finețe de un analist profesionist. Slaba receptare a unei asemenea cărți nu mai miră, în contextul în care critica noastră de întâmpinare, câtă mai e, se pierde în servicii de …
Între tinerii poeţi ai anilor 1970 „un pic prea exaltaţi/ pătimaşi, hipnotizaţi de lumea de dincolo,/ strecurându-se printre colţii lumii de-aici“, Adrian Popescu aducea o lume, Umbria, o poezie a şoaptei şi departelui şi, iată, omul nou, construit după cu totul alte canoane decât cel imaginat într-un scenariu grotesc, de „ordinea zilei“: omul nou al …
un moment crucial în existența lui Pavel Chihaia l-a constituit discuția avută în 1946 cu prietenul său Petru Dumitriu, în urma căreia și-a dat seama că drumurile lor se vor despărți inevitabil: „[…] discutam despre eforturile comuniştilor de a robi societatea românească, în primul rând intelectualii – ceea ce s-a întâmplat nu după multă vreme. …
„Tradiția“ de a considera munca literară ceva ce ține mai mult de joc decât de efort conștient, aplicat cu îndârjire și perseverență, își ia începuturile din negura epocilor. Încă în adânca antichitate, odată, Sofocle se destăinui că trei poezii îl costă trei zile, la care un versificator oarecare se grăbi a spune că în același …
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la Ana Blandiana și la lirica sa, fără să vreau îmi vine în minte poezia lui Mihai Ursachi, Proiecte primăvăratice, din care citez: „Visul nostru era/ să deschidem/ un pension pentru fluturi./ Născocisem felurite metode/ educative, tu te pierdeai în detalii/ cu privire la avantajele …
scrisă cu verva unui lector împătimit – dar lucid, cartea lui Valeriu Gherghel îți produce, în ciuda tuturor semnelor de îndoială ridicate de autor la adresa cărților, o mare poftă de citit. Ironic, autoironic, confesiv, acid până la cinism, autorul se vrea un erudit care-și râde de erudiție, un „bufon înțelept“, sabotor al limbajului filosofic …