Scrisă cu vervă stilistică, prospețime și onestitate intelectuală, cartea lui Gabriel Liiceanu produce cititorului o voluptate nu doar a lecturii, ci și a reflecției, ceea ce este un semn al reușitei „programului“ subiacent scriiturii domniei sale: acela de a determina în noi „nebunia de a gândi cu mintea noastră“. Cele trei dimensiuni principale ale cărții …
Memoria nu e ceva simplu. Destul de greu, dacă nu imposibil de localizat, ea pare să fie o rețea – într-o aproape permanentă modificare – formată din sinapse între neuroni. Un rol masiv în memoria biografică, a evenimentului, cea responsabilă de localizarea în spațiu, în timp și personală îl are hipocampul, o zonă din mijlocul …
Ideea fundamentală din cartea teologului american John F. Haught, Dumnezeu după Einstein, se construiește pe baza asumpției că știința făcută posibilă de teoria relativității a dovedit existența fizică a timpului. În același sens pledează principiul al doilea al termodinamicii, care afirmă ireversibilitatea mișcărilor din univers. Or, aceasta, consideră autorul, dovedește că realitatea are o esență …
Cea mai recentă carte a lui Gabriel Liiceanu, Scrisoare către Dorothea. Breviar de idei îndrăgostite, conține două părți: „Cearta mea cu filosofia“, publicată pentru prima oară în urmă cu patruzeci de ani, și, inedită, partea a doua: „După 40 de ani: Împăcarea cu filosofia“. Pentru cei din generația mea, care au citit Cearta cu filosofia …
Autorul cărții, Alexander von Schönburg, este un nobil în sens propriu, al liniei genealogice. Este și jurnalist, scrie, iată, și cărți. Tema virtuții (aretē) se potrivește unui aristocrat, aristos însemnând „cel mai bun“. Or, în privința celor omenești, cel mai bun nu înseamnă perfect – o spune autorul însuși. Înseamnă, dimpotrivă, a fi un mediu, …
La sfârșitul anului trecut, Gabriel Liiceanu publica un scurt volum despre sfârșitul a patru oameni pe care i-a cunoscut, i-a admirat și i-a iubit: Constantin Noica, Horia Bernea, Emil Cioran și Monica Lovinescu. Moartea este, crede autorul, cel mai personal și semnificativ eveniment contingent. Tocmai pentru că nu-i mai poate adăuga vreun alt gest, viața …
Biologii evoluționiști judecă altruismul în termenii unui calcul rațional făcut de o entitate abstractă și imaterială (specia) și transpus pe cale chimică sau genetică în membrii ei: unii trebuie să se sacrifice pentru binele colectiv. Edward O. Wilson nu doar că nu face excepție, ci aprofundează această teză, el fiind și fondatorul sociobiologiei, disciplina care …
Între toate viețuitoarele, omul este ființa cea mai dornică de noutate. Nu poate rămâne într-un singur loc, oricât ar fi acesta de hedonogen. Tot ce cultivă în grădina lui, de la iubiri până la doctrine, este cuprins, ca de pecingine, de acest nesaț. Cei doi autori ai cărții – David Eagleman, profesor de neuroștiințe la …
„Omul este singurul animal care roșește – sau care ar trebui să o facă.“, spunea Mark Twain. Și unul dintre lucrurile care-l fac să roșească de milenii întregi este propria lui animalitate, asemănarea cu celelalte viețuitoare, în special cu maimuțele – despre care regina Victoria, văzându-le pentru prima oară expuse la o grădină zoologică din …
Nu te scalzi niciodată în același râu, spune o vorbă celebră, atribuită lui Heraclit. Conștiinței i-a fost atribută și ei fluiditatea, iar William James consacră termenul de „flux al conștiinței“. Rămâne să ne întrebăm dacă putem să ne scăldăm de două sau de mai multe ori în râul conștiinței, în fluxul ei continuu, în continuitatea …
Să scrii o biografie senzațională despre un filosof este un lucru destul de complicat. Vorbele lui Constantin Noica despre sine sunt valabile pentru (aproape) toți filosofii: „biografia mea e bibliografa mea“, „viața mea e compusă din ideile mele“. Fie că au scris, fie că nu au scris – lăsând doar rostirile lor memoriei umanității – …
Citind cartea lui Barth D. Ehrman, profesor la North Carolina University, te întrebi dacă noutatea mesajului hristic nu constă într-o viziune provincială, marginală, slabă, „minoră“ asupra divinității. În definitiv, Iisus vine dintr-un orășel de „provincie“, de undeva din margine, este un propovăduitor „rural“ – iar acest fapt poate fi pus, dintr-o perspectivă sociologică – în …