scrisă cu verva unui lector împătimit – dar lucid, cartea lui Valeriu Gherghel îți produce, în ciuda tuturor semnelor de îndoială ridicate de autor la adresa cărților, o mare poftă de citit. Ironic, autoironic, confesiv, acid până la cinism, autorul se vrea un erudit care-și râde de erudiție, un „bufon înțelept“, sabotor al limbajului filosofic …
„Obiectul“ pe care filosofii îl opun, ca termen corelativ, subiectului cunoscător este în general ceva inanimat. Când scriu despre „realitate“, în mintea cititorilor lor se formează imaginea abstractă, extrem de schematică, a unui univers alcătuit din obiecte și lucruri artificiale, ca și când omul ar fi nu doar singura ființă rațională, ci, pur și simplu, …
Lasă iubirea urme, resturi care pot fi dezgropate în urma unor săpături arheologice? Cătălin Pavel încearcă să ne convingă că și acesta, ca orice alt fenomen uman, este producător de resturi, de rămășițe din care se poate reconstitui lumea, altfel atât de evanescentă, a amorului. Evanescentă – chiar și când persoanele implicate într-o afacere sentimentală …
Nu cred că se mai poate imagina ceva care să nu fi fost spus despre iubire și ură, prieten și dușman și despre toate combinațiile acestor termeni: iubirea devine (pentru că, de fapt, o conține de la bun început) ură, dușmănia este o formă nemărturisită de iubire, un alt exemplu al apropierii termenilor contradictorii, străvezie …
Un zoolog care scrie un tratat de antropologie tinde, prin fișa postului, să accentueze genul proxim, animalul, în defavoarea diferenței specifice, raționalitatea. Oricâte greutăți s-ar strădui să așeze pe cel de-al doilea taler, primul se va ridica incomparabil mai sus. „Umanul“ pare să fie un „animal îmbunătățit“ ca să parafrazez o sintagmă din literatura teologică. …
Ce ar mai rămâne din creștinism dacă toate dogmele privitoare la divinitatea lui Iisus Hristos s-ar prăbuși? Dacă, de pildă, s-a descoperi, fără putință de tăgadă, scheletul lui Iisus din Nazaret? Cu o asemenea întrebare ar trebui să-și testeze credința orice credincios creștin. Și – cine știe? – poate că prin eliminarea a ceea ce …
Citind cartea lui Jean Louis Dessalles, înțelegi mai bine interzicerea de către Academia Franceză a oricărei prezentări privitoare la originea limbajului. După aproape șase sute de pagini în care cititorul este plimbat prin tot felul de teorii privitoare la limbaj – câteva interesante, cele mai multe oțioase și specioase – autorul ne prezintă, în sfârșit!, …
Suntem atât de convinși că mintea își are sediul în creier încât ajungem să cântărim inteligența unui geniu în kilogramele de masă cerebrală autopsiată. Din fericire, cât suntem în viață – și cu rare excepții și după deces – greutatea grăsimii neuronale rămâne un secret neștiut de nimeni, nici măcar de noi înșine. Drept consolare, …
Unele expresii ajung printr-un îndelungat uzaj să nu mai spună nimic. Cu toate acestea, într-un alt registru, non-discursiv, ele par să aibă o relevanță deplină, să fie imediat percepute și „înțelese“ de către interlocutori. Devin aproape interjecționale, vocabule care-i asigură pe participanții la actul de comunicare că se află „pe aceeași lungime de undă“, că …