Mărturiile adunate în cartea lui Dan Cristian Turturică, Români deportați în ghețurile Siberiei, reprezintă cea mai recentă urmă pentru ceea ce este, evident, mai mult decât o pasiune neobișnuită pentru o temă (atât de) importantă; e, de asemenea, și semnul unei asumări nobile – din specia eticii neuitării. E, cum spuneam mai înainte, cea mai …
Nu fără o participare emoțională am citit monografia Lianei Cozea Dana Dumitriu. Portretul unei doamne, reluare a primei versiuni, cea publicată în 2000. Autoarea a plecat într-o lume mai bună în primăvara lui 2022, la puțin timp după ce îi obținusem promisiunea de a participa la o întâlnire de dezbateri cărturărești răsplătitoare. Un șir întreg …
Liviu Capșa ne oferă ceea ce s-ar putea numi o poezie conținută în real. Un echilibru al eului îi îngăduie a-l aprecia obiectiv, înregistrând un dramatism al lumii mai curând decât habitualul dramatism personal. Rezultă o perspectivă în care putem citi o natură auctorială stenică. Aidoma unui martor, poetul își aruncă privirea de la autoritatea …
Ceea ce poate fi definită drept o cronică de familie, Marea carte a uitării (Cartea Românească, 2022), recentul roman al lui Gabriel Chifu, relevă, cel puțin la prima vedere, aceeași ambiție cu cea a lui Petru Dumitriu, dar fără cedările și parti pris-urile ideologice ale acestuia din urmă, de a oferi o imagine de ansamblu …
Rare sunt cărțile în care memoria să nu joace un rol decisiv. E o evidență că reconstituirile, refacerile, actualizarea trecutului prin exercițiul aducerii aminte constituie baza creației. Cum s-ar putea scrie o proză altfel decât făcând apel la depozitul de informații furnizate de memorie, parte constitutivă a ființei raționale? În noul său roman, Marea carte …
Liniile de forță în jurul cărora se structurează spațiul fictiv din noul roman al lui Gabriel Chifu, Marea carte a uitării. Cronică, de autor întocmită, a unor întâmplări aproape reale petrecute într-un oraș aproape imaginar (Editura Cartea Românească, 2022), sunt trasate cu o mână sigură, din același interes manifestat de romancier față momentele cele mai …
Cele două cifre neverosimile care se „lipesc“ anul acesta de numele lui Nichita Stănescu (90 de ani de la naștere, care se vor împlini în 31 martie, respectiv, 40 de la moarte, în 13 decembrie) ne oferă ocazia de a reflecta, sper, mai temeinic la opera celui mai important poet român de după cel de-Al …
Afirmată în anii 1970-1980 prin studiile de critică, istorie și teorie literară, Dana Dumitriu și-a fructificat, în aceeași măsură estetică, talentul de prozatoare. Bivalența creatoare este reliefată deplin datorită deprinderii teoretice prin care se sudează comentariul critic și ficțiunea, certificând un program literar închegat. În plan editorial, a preferat ficțiunea, debutând în 1971 cu volumul …
Mangafale, vînători de zestre, băutori de tutun, spectatori, personaje copii, bătrîni, sinucigași, zuliari, funcționari, birocrați, amploaiați, călători, politicieni, vrăjitori ori numai ghicitori în cafea și în cărți, tejghetari și patroni, nebunul vizionar și lucid – zi-i lume și te mîntuie, vorba lui Ion Creangă. Această lume fascinantă, cu identitatea ei literară este convocată de Horia …
Alert, documentat și tehnic, romanul Paraclis 1980 al lui Flaviu George Predescu se construiește prin pivotarea a două planuri narative în jurul ideii memoriei identitare. Prozatorul îmbracă miezul evocator al figurii arhitectului Eugeniu Iordăchescu (Eusebiu Iordan), salvator providențial al bisericilor bucureștene în anii sistematizării comuniste, într-o meditație asupra Puterii și o avertizare asupra clivajelor sociale …
Nu știu dacă iubitorii de poezie care se întâlnesc cu titlul celui mai recent volum al Gabrielei Toma – Crivacul – al doilea din parcursul său liric, cunosc semnificația cuvântului crivac. Crivacul este un instrument care are ca piesă, dar și ca idee centrală, ingenioasă pentru vremea utilizării sale, un grup conic. Astfel, o mișcare …
Marile traduceri ocupă, în literatura fiecărei țări, un loc mai important decât cel consacrat prin tradiție: traducerile din Shakespeare au dat coloratura specifică romantismului german, iar traducerile din romanticii francezi au stat la baza pașoptismului nostru. Cu toate acestea, traducerile continuă să stea în conul de umbră al interesului public. Avem câteva importante traduceri din …