Marile traduceri ocupă, în literatura fiecărei țări, un loc mai important decât cel consacrat prin tradiție: traducerile din Shakespeare au dat coloratura specifică romantismului german, iar traducerile din romanticii francezi au stat la baza pașoptismului nostru. Cu toate acestea, traducerile continuă să stea în conul de umbră al interesului public.
Avem câteva importante traduceri din portugheză; cultura noastră se poate mândri cu po sesia, în română, a principalilor autori portughezi, de la scriitorii medievali și până astăzi. De curând, o traducere excepțio nală vine să se adauge lungului șir – versiunea integrală a singu ru lui volum antum de versuri portugheze scrise de Fernando Pessoa, Mensagem (Mesajul).
Deși cunoscut relativ târziu, Pessoa a fost rapid îmbrățișat de suflarea literară românească. Însuși volumul Mensagem s-a văzut tradus de două ori, dar prezenta traducere se ridică la un nivel încă neatins până acum. A fost realizată de Dan Caragea și a apărut la Editura Leviathan din București, în 2022.
Dan Caragea a făcut parte din prima serie de absolvenți ai nou-înființatei, pe atunci, Secții de Portugheză de la București, având specialitatea Portugheză înscrisă pe diploma de absolvire. Asistent și apoi lector la Catedra de Portugheză de la București, el a publicat în 1990 o Antologie a poeziei portugheze.Trăiește de mai mulți ani în Portugalia.
Actuala variantă a Mesajului pessonian a reprezentat o aventură temerară. În ciuda faptului că scrisese până atunci mii de versuri, Pessoa a publicat în timpul vieții numai un singur volum – și acela în 1934, cu doar un an înainte de a muri. Experiența poetică enormă dobândită de-a lungul atâtor ani s-a condensat în Mensagem de o manieră surprinzătoare: să scrii mii de versuri pentru a publica apoi un singur volumaș – iată experiența eminesciană oarecum repetată pe teritoriu portughez, la o jumătate de secol după Eminescu.
După cum se știe, opera lui Fernando Pessoa a intrat în legendă și datorită heteronimiei poetului. Sub alte cinci nume diverse, Pessoa a scris volume întregi de poezie, de proză, de eseistică, iar numele respective s-au transformat în heteronimi distincți. Așa încât poeziile iscălite cu propriul său nume (poeziile „ortonime“) nu reprezintă decât o parte din imensul univers creat de autor. Volumul Mesajul, spre deosebire de poezia heteronimă, a adoptat o formă poetică specifică: e vorba de poezii concentrate, majoritatea de 2-3 strofe, scrise într-un limbaj criptic, interpretabil în grad înalt. Avem o condensare miraculoasă a limbajului poetic utilizat până atunci și la care Pessoa a ajuns în amurgul carierei.
Cele 45 de poezii din volum sunt consacrate ideii naționale portugheze, adică marilor figuri care au ilustrat istoria țării. A încerca transpunerea în indiferent ce limbă a versurilor din Mensagem este o operație la care puțini traducători se hazardează.
Aventura întreprinsă de Dan Caragea părea riscantă încă din plecare, dar ea s-a încheiat cu succes. Traducătorul reușește performanța de a da o versiune românească ce respectă scrupulos prozodia originalului portughez – operațiune dificilă, aproape imposibilă în cazul traducerii de poezie. Dată fiind valoarea emblematică a volumului, Dan Caragea a adăugat un voluminos aparat critic privitor la istoria Portugaliei, la personajele care apar în poeme.
Discursul poetic pessonian atinge aici o concentrare neobișnuită. Poetul utilizează din plin polisemia unor cuvinte portugheze rare, creează sintagme neașteptate, recurge la versul de mică lungime parcă pentru a mări dificultatea decodării. Să spunem că de cele mai multe ori Dan Caragea a reușit variante care oferă cititorului român o cale de acces la universul straniu al volumului în cauză. Este, în plus, un volum bilingv, iar cei care citesc în portugheză au șansa de a putea urmări în paralel originalul lui Pessoa.
Volumul-emblemă concentrează și ideologia poetului: Pessoa este, din toate punctele de vedere, un „reacționar înrăit“. Exaltă spiritualismul, individualismul extrem, figurile istorice legate de cuceririle coloniale, creștinismul și naționalismul. Nu e de mirare că, marginalizat de critica contemporană lui, majoritatea marxizantă și „de stânga“, a fost apreciat doar postum la adevărata valoare, atunci când a atins celebritate mondială.
Prima și cea mai cunoscută din cele două strofe ale poeziei Marea portugheză are, în volumul de față, următoarea formă:
Mare sărată, cât din a ta sare
E al Portugliei plâns oare?
Să te străbatem mame-au lăcrimat,
Câți fii în van nu s-au rugat ?
Câte logodnice-au rămas fecioare
Ca tu să fii a noastră, mare?