Scriitorii generației mele sînt, după memorabila clasificare a lui Ion Barbu, „unii morți, alții plugari“. Chiar dacă, prea mulți, din păcate, au intrat prematur în prima categorie, cei rămași nu ară doar sectorul agricol, ci toate genurile literare plus diverse profesiuni liberale. Vremurile neprielnice i-au făcut pe mulți dintre ei, absolvenți de liceu la începutul …
Antologia din poezia lui Mihai Ursachi, Pajiștea rotundă din vîrful unui ac este o carte (aproape) bibliofilă, lucrată cu o mare fi nețe și, cum se vede, cu pasiune și devotament de poetul Lucian Vasiliu, un „ursachian“, care chiar s-a bucurat de prietenia Pelicanu lui, în anii 1970-1980, dar și după întoarcerea acestuia din exil, …
Ovidiu Pecican este un temeinic medievist, cu o erudiție care-i incumbă cercetătorului în domeniu, de care dispune fără ostentație, și care reușește în același timp să fixeze o temă și să o urmărească de-a lungul istoriei cu obstinația pasionatului, cu acribia și minuția unui detectiv. Titlul noii sale cărți, Românii. Stigmat etnic, patrii imaginare. O …
„Poetica realului“, în variantă maghiară S-a observat mai demult, încă de la primele traduceri românești ale optzeciștilor germani (Vânt potrivit până la tare, 1982) din România că similitudinea condiționărilor istorice generează, în literaturi cu morfologii diferite, răspunsuri asemănătoare. Un bun exemplu în acest sens îl constituie volumul poetului harghitean Lövétei Lázár László, intitulat Munca la …
Sociologia maghiară transilvană în comunism Lucrarea lui Levente Székedi este în primul rând o piesă importantă de istorie socială a sociologiei maghiare ardelene în primele două decenii postbelice. În al doilea rând, cartea profesorului Székedi iese în evidență prin trecerea în revistă a tuturor tentativelor de reabilitare a sociologiei, încercări derulate în linii mari între …
Ultima iubire a lui Cezar. Teatru. Comedie în 18 secvențe este cea mai recentă mostră de teatru, marca Horia Gârbea. În concepția piesei un rol de căpetenie pare să îl fi jucat familiaritatea intimă cu textele shakespeareene, căci protagoniștii sunt actori ai unui teatru românesc și aparținători ai lor din zilele noastre. Se pregătește o …
Carmen Secere a debutat cu volumul Aproape fericiți, 2018, pentru care a primit Premiul „Horațiu Ioan Lașcu“ al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România (Concursul Național de Poezie Porni Luceafărul, Botoșani, 2018). A mai publicat, de atunci, cinci cărți de poezie. A devenit, de curând, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cea de-a șasea …
Un poet optzecist greu de prins într-un profil cât de cât unitar este Traian Ștef, a cărui versatilitate stilistică i-a derutat pe comentatori și pe cititori, vocile lirice s-au întretăiat de la carte la carte într-un concert care unește, după Al. Cistelecan, „lira intelectuală“ cu „lira senzuală“. Spectacolul evoluției poeziei lui Traian Ștef nu ar …
Există din fericire și prelungiri benefice ale sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Avem la ora actuală o consistentă bibliografie privitoare la Marele Război, adică la Primul Război Mondial. Dincolo de istorii faptice amănunțite (precum clasica Istoria Războiului pentru întregirea României de Constantin Kirițescu), de contribuții teoretice și de memorialistică, există un domeniu mai puțin ilustrat: este …
Tandrețe aspră Andrei Novac nu vine, în poezie, nici din așa-zisul „neo-expresionism“ cultivat de nefericiții cenacliști ai răposatului Marin Mincu, nici din pseudo-minimalismul cultivat de succesorii acestora. Format la Timișoara și aplecat în egală măsură către studiul academic al literaturii (doctorat în 2013, cu o teză despre Valentin Tașcu), el a debutat în 2001 cu …
Elaborată, cu o structură atent articulată, poezia din cea mai recentă carte a lui Cassian Maria Spiridon, Pietre albe pietre negre pietre roșii…, asumă, față de volumele anterioare, două simboluri noi, piatra și clopotul, explorînd, totodată, teme „vechi“, precum erosul, jurnalul liric de călătorie, gîlceava trupului cu sufletul, nostalgia înaltului și „glasul tribului“ din spațiul …
Comparativ cu lirica volumelor precedente, în Dragostea cu parfum de migdale amare, poezia lui Mihai Firică se adâncește și își intensifică forța de sugestie și priza la real. Dacă în secțiunea intitulată O singură aripă artistul stilizează imaginea până la schemă și limbajul până la transparență, în Aripa absentă, el acoperă pagina degajată astfel cu …