Există din fericire și prelungiri benefice ale sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Avem la ora actuală o consistentă bibliografie privitoare la Marele Război, adică la Primul Război Mondial. Dincolo de istorii faptice amănunțite (precum clasica Istoria Războiului pentru întregirea României de Constantin Kirițescu), de contribuții teoretice și de memorialistică, există un domeniu mai puțin ilustrat: este vorba de iconografie în general, de fotografiile din epocă. O lacună pe care profesoara Gabriela Gîrmacea o corectează prin cartea-album Primul Război Mondial. Între realitate și ficțiune (EDPH, 2018).
Doctor în Litere al Universității din București, Gabriela Gîrmacea este profesoară la Onești, orașul ei natal. Nu e de mirare că ilustrațiile fotografice care acompaniază textul cărții provin mai ales din zona de Sud a Moldovei, de acolo unde luptele din vara lui 1917 au decis soarta războiului de pe teritoriul țării noastre.
Să notăm că sintagma Marele Război, fixată în imaginarul cultural românesc, desemnează Primul Război Mondial nu numai pentru că el a reprezentat prima confruntare planetară la care țara noastră a participat, ci și pentru că a fost unicul război din care România a ieșit învingătoare – spre deosebire de al Doilea Război Mondial. Să mai adăugăm că victimele omenești din 1916-1919 au fost pentru țara noastră mai multe decât în următoarea mare conflagrație.
Gabriela Gîrmacea a extras în primul rând, imaginile războiului din prozele de referință ale autorilor canonici (Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Topîrceanu, Liviu Rebreanu), dar și din ale unor autori mai puțin cunoscuți, precum Felix Aderca sau Ioan Missir. Noutatea acestui volum-album este oferită de consemnările unor participanți direcți la luptele și la viața frontului (soldați, ofițeri, medici, auxiliari) sau ale memorialiștilor celebri (Regina Maria sau generalul Berthelot). Cartea aduce în fața noastră zona umilă, zilnică, în aparență total lipsită de eroism, a realităților frontului, varianta imediată a unor fapte devenite după aceea istorie. Instantaneele surprind cotidianul tranșeelor, al spitalelor de campanie, al caselor peste care a trecut tăvălugul artileriei, al bucătăriilor improvizate, al prânzului pe genunchi etc., pe care marile sinteze le lasă deoparte. Obiectele care făceau cotidianul frontului românesc apar în aceste fotografii în extrema lor modestie. Înțelegem acum de ce, în primele pagini ale cărții, descriind pre-ziua intrării noastre în luptă, autoarea amintește că o mare parte a intelectualilor și a opiniei publice se declarase împotrivă: nivelul de pregătire materială al armatei era lamentabil.
Originalitatea ultimă a acestei cărți o reprezintă reproducerea exactă, în facsimil, a documentelor legate de război: ordine de luptă zdrențuite, biete scrisori și cărți poștale către familiile rămase acasă, articole de ziar care conțin reportaje sau comentarii, decorații etc. Cartea se transformă într-un imprevizibil și emoționant catalog al documentelor de epocă găsite și reproduse.
Fotografiile și documentele scrise ce formează substanța cărții sunt dispuse cronologic – de la anii neutralității până la finalul luptelor și la schițarea atmosferei postbelice. Evident, autoarea a fost condiționată de documentele avute la dispoziție, mai ales de scrisorile și de fotografiile care dau greutatea sentimentală a textului.
Dacă scriitorii (Camil Petrescu, Cezar Petrescu ori George Topîrceanu), priviți în dubla lor calitate de combatanți și de autori, aduc culoare peisajului, o secțiune a cărții va fi dedicată fratelui lui Liviu Rebreanu, Emil Rebreanu, prototipul lui Apostol Bologa din Pădurea spânzuraților: corespondența acestuia cu familia rămasă în Ardeal, actele legate de viața și de executarea lui, mărturiile unor martori oculari – toate acestea fac din paginile dedicate lui Emil Rebreanu o istorie separată în marginea marii istorii, având în centrul ei un personaj ajuns simbol al celor care au luptat în Marele Război. Numeroasele pagini închinate lui Emil Rebreanu oferă ecranul realității pe care s-a construit apoi o capodoperă a prozei noastre.
Cartea Gabrielei Gîrmacea completează în mod inspirat bibliografia consacrată Marelui Război, adăugându-i un document de prim rang ce va deveni indispensabil.