Comentarii critice

Un poet al căutării de sine: Cezar Baltag

S-a observat mai demult ușurința cu care literatura română își uită scriitorii, odată ce aceștia trec Styxul. Chiar când vorbim de creatori de primă mărime, o facem la timpul trecut, ca și cum nu doar ființa, ci și opera lor ar fi încetat să mai existe. Doar unele gesturi singulare de devotament – iar nu …

Parabola ușor crunt ironică

Cum să nu te intrige asemenea titlu? Pe de o parte, ar fi ce bănuiești, ca provenind de la un autor rafinat, dedulcit la intertextualitate, adică un „joc” subtil de voci între lumi cu densități și valori diferite. Ancadramentul clasicizant, prin prezența unui prolog, a cânturilor, plus un epilog, ex-pune un proiect, acela al revizitării …

Eul vulnerabil

Despre poezia lui Florin Mugur se vorbește prea puțin în ultimii ani, mai dese fiind referințele la volumele sale de convorbiri (mai ales cel cu Preda) și evocările făcute redactorului de la Cartea Românească pe sub ochii căruia au trecut manuscrisele multor autori. Este binevenită, așadar, ideea includerii lui într-o colecție a Editurii Academiei Române …

Ut pictura poesis…

Ar fi greu de găsit imagine mai po­tri­vită pentru a sim­boliza strânsa legătură dintre artele văzului și cele ale scrisului la începuturile culturii noastre moderne, ale picturii și poeziei deci, decât celebra reprezentație din decembrie 1816 când mai mulți tineri din familiile de frunte ale Iașilor au jucat pastorala Mirtil și Hloe, după Gessner și …

Locupletul lexical

Mihai Neamțu e un ins cu abnegație atipică: nu mi-l pot închipui bătînd mătănii la icoane fumegoase, cum nu mi-l pot imagina închizîndu-se într-o chilie spre a-și dospi acolo nădejdea în mîntuire. E în alura lui un ștaif de spilcuire care contrazice tiparul obișnuit al credinciosului creștin. Expansiv pînă la pragul limbuției, nu are timidități …

În cheie sarcastică

Devenit de cîțiva ani octo(genar), poetul Ovidiu Genaru e unul atipic. Dacă alți barzi vîrstnici au cultul trecutului ori cel puțin tentează, în perspectiva timpului scurs, un bilanț, d-sa le ocolește, după cum procedează și cu viitorul, acesta fiind abia menționat aidoma unei imagini asupra căreia se trage rapid draperia. Timpul suveran rămîne pentru poet …

Cum (re)citim istoria națională?

Sărbătorirea Centenarului anul trecut a deschis, cum era firesc, o reflecție cu privire la evenimentul care a fost desemnat drept cea mai importantă sărbătoare națională, 1 decembrie 1918, annus mirabilis, când România devine România Mare. Temele de reflecție ale lui Lucian Boia sunt recirculate în majoritatea cărților sale, nuanțate, repoziționate în funcție de noi contexte, …

Pasiuni aproximative

Nu vă lăsați înșelați de titlul melo­dramatic al noului roman semnat de Dan Stanca. Pentru cei familiarizați cu proza lui, niciun titlu nu rămâne decorativ. Toate bat în direcții multiple, altminteri, scriitorul nu poate concepe plonjarea în alteritatea imediată. Trimiterea primară are de-a face cu filmul lui Piotr Todorovski, Amintirea unei mari iubiri (1983). Povestea …

Materia cea vrăjmașă

Echinoxistul Ion Mircea face parte din categoria poeților care nici nu se grăbesc, nici nu-și concep opera sub semnul acelei unice capodopere, „vânate” până pe la vârsta de 30 de ani, în jurul căreia se adună, ulterior, de-a valma volume mai bune sau mai puțin bune. Încă de la primele sale volume, s-a observat că …

Degețelul lui Dumnezeu

Fără o minimă bunăvoință în materie de lecturi insolite, cu o carte precum Laus anthroposophiae nu ajungi prea departe. Bunăvoința de care ai nevoie nu e atît o indulgență față de un autor care la prima vedere bate cîmpii în trena descreierată a lui Rudolf Steiner, cît acceptarea ipotezei că, în ciuda atîtor motive care …