Pasiuni aproximative

Dan Stanca, „Amintirea unei mari iubiri”, București, Editura Vremea, 2018, 184 pag.

Nu vă lăsați înșelați de titlul melo­dramatic al noului roman semnat de Dan Stanca. Pentru cei familiarizați cu proza lui, niciun titlu nu rămâne decorativ. Toate bat în direcții multiple, altminteri, scriitorul nu poate concepe plonjarea în alteritatea imediată.

Trimiterea primară are de-a face cu filmul lui Piotr Todorovski, Amintirea unei mari iubiri (1983). Povestea din film e curat cehoviană: Alexandr (Sașa) se îndrăgostește pe front de Liuba; deși n-o cunoaște, îi declară chiar dragostea. După ani buni, se regăsesc, fiecare cu altă viață și în altă iubire. Sașa o ajută pe văduva Liuba, dar e incapabil să ducă gestul până la capăt. Înrobiți de marea iubire din război, cei doi nu reușesc s-o împlinească pe timp de pace. Firește că războiul și, mai ales, vecinătatea morții, amplifică totul. Magda Bunescu, protagonistă și naratoare în romanul lui Dan Stanca, se revendică din același aluat rusesc al iubirii neconsumate. Devenită toxică. Fosta corectoare de la Casa Scânteii și profesoară navetistă are în postcomunism obsesia unei realități fragmentate, populată de relația cu Mihai Băleanu, coleg ziarist și iubit nehotărât. Mai degrabă laș, o natură slabă, dar cu voință de putere nemanifestată plenar, ce-l copleșește. Relația cu Carla, o schizofrenică, îl îmbolnăvește, iar Magda caută reziduurile iubirii de altădată, chiar și în beciurile unde Mihai se retrage, ca documentarist alcoolic, la fel cum se ascunde odinioară de iubire și de viață. Alternativa lui Mihai se va dovedi colonelul de Securitate Titus Bunoaica, un oltean stabilit la Timișoara ce va orchestra triumful securiștilor după 1989. Din relația lor va rezulta Camelia, fiica pe care Magda ar fi dorit-o alături de Mihai, însă Florin Boștină, un simplu muncitor, divorțează pentru a se recăsători cu ea. Între „cei trei B“ se insinuează și un personaj cu 15 ani mai tânăr, care n-ar avea loc în peisaj, altfel decât ca medicament al depresiei îmbătrânirii: Hadrian Boeru. Prin chiar tânărul iubit, Magda descoperă și altă față a Revoluției și pasiunii, radicalizate prin credință. Atras de Costaș Princip, „un fanatic sumbru, dar cuceritor prin naivitate“, Hadrian participă la „hipnoza generală“, fiind convins de natura angelică a celui dintâi. Și așa mai departe.

Toate aceste povești au legăturile lor invizibile. Mai presus de toate, citim în Amintirea… pasiunile unei femei ce vrea să compenseze urâțenia cu lascivitatea. În spatele atitudinii libertine dintr-o lume care-o amendează, Magda notează și se manifestă invers decât simte. De pildă, ea scrie romanul Părăsește-mă, deși vrea contrariul; nu luptă pentru Mihai, chiar dacă el e prototipul dependenței. Dan Stanca scrie romanul unei ființe preocupată inocent de unio mystica. Toate iubirile se dovedesc călăuze ale trecutului în călătoria spre sine a Magdei. Păcătoasa modernă visează la pasiunea trecută și valorifică totul în ficțiunea sau jurnalele ei. În Amintirile… parcurgem vectorul unei confesiuni la feminin de la erotodinamism la misticism.

Dan Stanca scrie cu mintea în cer și cu trupul în desfătare. Masochist de rasă, individ care-și vede aripile cu claritate, dar nu poate renunța la micile umori, el are mania realităților duplicitare. Niciun alt scriitor contemporan nu-și manifestă atât de abil jumătatea erotologică și pe cea metafizică. Și nu oricum; ci într-un spectacol de raporturi reciproce între omul căzut și cel iluminat. Oricum l-am citi, Dan Stanca se cheltuie radicalizat în melancolie și risipește căile acumulate ale fericirii. Boem al hierofaniei și lucid agonic, el tranzacționează bolile actualității folosindu-se de fluxul obscur al memoriei și miraculosului.

Se manifestă în toate romanele lui o formă de evoluție duală: istorică, mistică sau suprasensibilă. În Amintirea…, istoria recentă se clarifică prin mărturisirile securiștilor, însă hierofaniile derutează; spun asta pentru că, pe de-o parte, amintirile Magdalenei au sensurile în scrisul ei și reevaluarea vieții personale; de cealaltă parte, dincolo de proiecțiile erosului, preotul Dominic Faranga și viziunile sale cu Apostolul Ioan și Apocalipsa lasă istoria confiscată erotic într-un plan secund. Revelația dublă – istorică și mistică – ține de amnezie. Mai mult, precizează naratorul, suntem un popor campion la uitare, chiar și în statisticile oficiale (ca număr de bolnavi de Alzheimer). În fapt, toate personajele caută, prin evoluții diferite, să dea expresie unui sens superior. Nu întâmplător, preotul Faranga vede Apostolul apocalipsei și atingerea lumilor, furat, și el, de amnezie, după cum ceilalți se lasă seduși de funeraliile regelui fără să se gândească propriu-zis la moarte. Steiner spunea că evlavia vindecă sufletul conștiinței. Nimic din asta la eroii amnezici ai lui Stanca. Numai Magda înoată prin memoria ei erotizată să-și caute un ghid de supraviețuire în prezentul bătrâneții. Misterul eshatologic al lui Dominic Faranga se întâlnește cu geometria pasională a Magdalenei moderne și fanatismul democratic.

Mai există o trimitere cinematografică: la Aventura lui Antonioni; firește că naratoarea exagerează: posibilitatea unor echivalențe există numai la nivelul digresiunilor din zonele neclare ale poveștilor de dragoste. După caz, înstrăinarea sau singurătatea se produc pe fondul unor aspirații vătămătoare. Altfel, Dan Stanca nici nu poate privi întru totul în carnea evenimentelor. Iar dacă aici împrumută, până aproape de final, perspectiva unei voci feminine, este pentru că-l interesează mecanismul feminității ultragiate. Sau, mai bine spus, îl preocupă fenomenologia descriptivă din feminitate. Folosesc termenul lui Bretano, pentru că întregul instrumentar de elemente psihice esențiale îmi pare a fi și miza lui Dan Stanca în Amintirile…

Investigând în amănunt relația dintre iubire și ură, ignorând miracolul, romanul utilizează, de fapt, termenii care nu sunt străini de Bretano; între cele două concepte, el reglează un evantai variat de emoții. Ar fi, desigur, hazardat să reproșăm scriitorului temele reluate în jurul unei instanțe feminine ce vampirizează totul. Înclin să cred că, până la un punct, acest roman trece de zona exorcizării erotice în cea a purificării sexuale.

Citit cu anumiți ochelari, Amintirile… este o dezbatere a memoriei în jurul dialogului dintre impuritatea erotică și cea istorică. Resurecția sentimentală, vindecată, nu poate avea loc în afara confesiunii. Să reamintim: Dan Stanca nu poate accepta romanul altfel decât sub forma unei spovedanii. Dintr-o anume perspectivă, toate romanele lui pornesc de la un act ratat. Sau toate cărțile lui conțin un nucleu dramatic tradus prin acte ratate. Prin confesiune, impuritatea se transformă în opusul ei. Cea din urmă oferă unica posibilitate a libertății. Asta caută inocenții din opera lui Dan Stanca. Că descoperă libertăți mici și obscure, miraculoase sau ocolite, e altă tramă. Dar întotdeauna se întâlnesc la răspântii identice, de la care încep să conștientizeze actele ratate – fie că sunt de natură spirituală, erotică sau psihologică.

În Amintirile… narațiunile secundare se topesc în istoria Magdalenei. Senzuală fără frumusețe, bovarică lipsită de dramatism, Magda e sigură de avantajul sexualității deschise ca formă de libertate; refugiată în actul erotic, chiar și în confesiune, ea poate ignora, cu folos, istoria. Pragmatismul ei, căci despre el e vorba, este exclusiv erotic. Când, de fapt, ar fi fost să fie social sau matern. O Tess de lume nouă, care îmbrățișează libertatea cu atâta încredere încât viitorul ei n-ar spune nimic, afară de-a deveni personaj literar. Dan Stanca zăbovește asupra erotismului poetic cu o curiozitate de învins. Eroinele lui stăpânesc arta de-a fi sincere, acolo unde orice femeie minte.

Dan Stanca spune povestea unei ființe neîndoctrinate, amnezică la istoria recentă, sau care o trăiește – prin Revoluție – doar făcând legături cu pasiunile aproximative. Celelalte povești aduc miracolul în istoria vie, însă depresia, boala sau erotismul împiedică revelarea lui.

Pornind de la cuplul diabolizat sau acționând jumătatea malefică, Dan Stanca scrie un roman polifonic despre pacienții de la frontiera lumilor.