Comentarii critice

Istoria criticului

În ultima vreme, simt nevoia să tot repet că și criticul literar e un scriitor ca toți scriitorii, atâta doar că se sforțează mai mult decât ceilalți să-și costumeze în obiectivitate subiectiva situare față de lume (în cazul lui, lumea fiind literatura celorlalți). Asta nu înseamnă că nu va fi citit cu tot atâta severitate …

Baltag

Dispărut la cincizeci și opt de ani, când zodiile păreau să-i surâdă – ca lui Orfeu, pe care l-a asumat într-un splendid poem –, Cezar Baltag și-a trăit poezia așa cum și-a trăit viața: o viață pasionată, luminată de nevoia de înțelegere, de a se înțelege pe sine și, în acest fel, de a înțelege …

Peroraţie lugubră

Să ne închipuim o bocitoare care, jelind la căpătîiul mortului, în loc să-i plîngă dispariția, îl blestemă că a existat. În gura ei insulta se amestecă cu panegiricul, maliția cu lauda, afurisenia cu compasiunea. Ce o leagă de răposat e iubirea mustind de fiere, precum o pasiune care se întreține dintr-un clocot de venin. E …

Poezia unui bilanț

Actuala producție poetică a lui Ion Pop e una așa-zicînd de bilanț. Drept care d-sa cultivă o paralelă existențială între prezent și trecut, timpuri răspunzînd într-o altă paralelă, cea dintre real și ireal. Întrucît prezentul aduce o viziune a realului în măsura în care trecutul se asociază cu irealul, grație amintirii ce constituie acea parte …

Epifanie și hierofanie

Poezia și proza au avut trasee divergente de receptare, în cariera lui Gabriel Chifu. Poezia a fost bine primită încă de la debutul recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Proza, în schimb, a parcurs un drum lung până la a fi acceptată la același nivel cu poezia. Practic, până la Punct și de la capăt (2012), …

La timpul trecut

Într-o cronică din „Viața Românească” pe mar­ginea antologiei lui Ioan Moldovan Opera poetică (2016), încheierea mea era următoarea: „Având convingerea că experiențele și căutările poetului nu se încheie la finele acestei antologii, aștept cu o legitimă curiozitate critică volumele viitoare ale unui autor liric de raftul întâi.”. După trei ani, iată un volum nou, Multe …

În Grecia eternă

Când un poet autentic scrie și romane, comentatorul său devine prudent: cele două forme literare sunt atât de diferite una de alta, încât poetul-romancier pare pândit de o schizofrenie creatoare. Romancierul Gabriel Chifu, făcându-i concurență poetului omonim, stârnește un interes legitim; a devenit autorul care scrie „la două mâini” cu succes comparabil. Oprindu-ne la romane, …

Mica Românie de pe insula Noima

Păstrînd formula largă a realismu lui magic, pe care a exersat-o cu strălucire în Ploaia de trei sute de zile și Punct și de la capăt, Gabriel Chifu construiește în În drum spre Ikaria (Editura Art, 2019) un roman complex, structurat pe mai multe nivele care se întrepătrund, creînd, în jurul protagonistului său, textura densă …

Între Noima și Ikaria

Este surprinzătoare reinventarea ca redutabil romancier a unui poet apreciat cum este Gabriel Chifu, cu atât mai mult cu cât lirismul nu-l urmează nicio clipă în roman, ca și cum scriitorul ar duce două vieți paralele, separate. Trebuie spus că acest lucru face bine deopotrivă poeziei și prozei sale. Ultimul roman, În drum spre Ikaria …

Spiritul implicit

De la un aristocrat cu apucături de călător incurabil, a cărui manie de a străbate globul își găsea justificarea în dorința de a-și înnobila spiritul, dar nu oricum, ci prin revelații menite a-l muta pe alt nivel de conștiință, de la un asemenea pelerin nu te poți aștepta la texte lapidare, scrise după calapod eseistic. …

Femeia vitruviană

În pictură, „sfumato“ desemnează o tehnică prin care ochiul parcurge tranziția culorilor având senzația liniilor și demarcațiilor fără ca ele să existe. Cercetările lui Leonardo da Vinci din camera obscură l-au încredințat că ochiul poate fi mințit, la fel cum ceața sau fumul conving privitorul că ar exista linii și forme în interiorul lor. De …

Pentru o poetică a istoriografiei

Istoriografia nu pare a fi – cel puțin citind recenta lucrare a lui Ovidiu Pecican, Metafora trecutului și conștiința istorică. Reflecții istoriografice la centenar – o simplă știință auxiliară a istoriei (așa cum o presupune sensul său larg), interesată de studiul evoluției conceptelor, concepțiilor, proiecțiilor teoretice, operelor istorice. Până și sensul restrâns de totalitate a …