O carte utilă în domeniul teoriei literare ne oferă istoricul, criticul și teoreticianul literar Mircea Braga cu Ultima frontieră (Ideea europeană, 2018). Autorul privește evolutiv fenomenul literar, în lumina unor teorii occidentale ale receptării. Cartea sa e structurată în trei părți, precedate de un preambul despre fragilizarea conceptelor teoretice și limitele unor grile de lectură. …
În 2007, Mircea Tomuș lansa primul volum al seriei romanești Aripile demonului, urmat, la intervale de câte doi ani, de încă trei. În excelenta frescă, sunt convocate sub lupa măritoare a descrierii personaje reale, altele imaginare, date extrase din documente, verificabile, și altele avansate ca variante valabile ale realului. Toate semnele memorative ale propriei biografii, …
Poetul, prozatorul, traducătorul și criticul Aurel Rău este ultimul „mohican“ al unei generații al cărei loc în istoria noastră literară încă nu este definitiv stabilit. Generația anilor 1950-1960, căci despre ea este vorba, are de dat o bătălie postumă pentru un loc bine definit în evoluția, în primul rând, a poeziei noastre postbelice, și nu …
Constantin Lupeanu este un distins scriitor și diplomat care a îndeplinit misiuni importante în diplomația română din Asia de Est și Sud-Est. Ca formație este sinolog și și-a început cariera diplomatică în China în 1968, așadar a adunat peste o jumătate de secol de experiență. A fost șef de misiune diplomatică și ambasador la ambasadele …
Publicarea memoriilor unor foști combatanți români (în acest caz, din a doua conflagrație mondială) reprezintă, dincolo de interesul publicului larg, o sursă importantă de documentare pentru istorici, în primul rând pentru calitatea autorilor, aceea de martor și de participant direct la evenimentele istorice. Așa cum sugerează și titlul volumului, acesta are în centrul său experiența …
Poezia închisorilor politice, recuperată la noi editorial mai ales la începutul anilor 1990, a fost receptată entuziast de publicul cititor, dar nu a avut parte de un credit estetic din partea criticilor literari. Întrucât cititorii căutau în ea „viața“ de dincolo de gratii, experiențele traumatizante, dramele și tragediile umane, în timp ce evaluatorii profesioniști erau …
Mlădiță din stirpea celor cu sînge albastru, contele Schönburg nu doar că și-a păstrat particula „von“, dar pe deasupra a ținut morțiș să se însoare cu o vestală de rang asemănător, drept care și-a ales consoartă pe prințesa Irina Verena de Hessa, nepoata prințului de Christoph de Hessa și strănepoata reginei Elisabeta a II-a, cu …
A apărut volumul V din a doua serie a Dicționarului general al literaturii române publicat de Muzeul Literaturii Române, într-o ediție revăzută, îmbogățită și îmbunătățită față de precedenta, care cuprinde autori și titluri de reviste, cenacluri și curente literare începând cu literele M, N și O. Au fost deci introduse nume inexistente în ediția …
Încă mai există prozatori care scriu ca și cum ar trăi într-un poem. Cu imaginarul ei sinestezic, conectat la detalii volatile, Veronica D. Niculescu se găsește printre ei. Cel de-al doilea roman pe care-l semnează, Toți copiii librăresei, prezintă un spectacol de vitalități introvertite, în care diafanul este survolat psihologic. Un roman despre …
În exact douăzeci de ani, Sorin Titel a publicat unsprezece cărți de proză, constituind un spațiu epic și un tip de personaj despre care se poate spune că aparțin și nu aparțin autorului lor. Aparțin pentru că existența lor pare a fi condiționată (aceasta este con venția!) de două coperți, de un subtitlu – …
relația literaturii cu un anumit oraș a devenit de multă vreme un topos cultural. Există volume închinate Parisului (reflectat în proza lui Balzac), Londrei (în cea a lui Dickens) ori Sankt-Petersburgului dostoievskian; pentru București, situația ar fi ceva mai complicată; orașul nu are o istorie semnificativă în plan mondial și, pe de altă parte, nici …
diferența dintre eseistică și gazetărie nu constă, așa cum ar putea crede unii, în obiectul lor. Încă de la Rémy de Gourmont – unul dintre creatorii indiscutabili ai genului, în epoca modernă –, eseiștii se ocupă adesea tot de „chestiunile momentului”, cele care constituie, prin tradiție, apanajul gazetarilor, nu doar de cele „abisale”, filosofice sau …