Comentarii critice

Multifațetat

Sub titlul, ușor ironic, Redivivus, a apărut la Editura Limes (2020, 282 p.) cea mai recentă carte semnată de Ștefan Borbély. Pentru a înțelege construcția și regimul intelectual al cărții, reamintim că autorul a fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată, până în toamna anului …

O aventură luciferică

Liviu Franga este un distins profesor, critic, istoric literar și traducător al cărui nume este, cum știe aproape oricine, legat de Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București. Poetica latină clasică, istoria literaturii latine și a civilizației romane sunt domenii în care nu se poate trece peste experiența domniei-sale. Dar a consacrat numeroase …

Portrete critice

În Nota cu care se deschide volumul Radiografii. Scriitori contemporani al regretatului Petru Poantă, Irina Petraș explică criteriul după care a organizat sumarul: a ales, din cărțile publicate de Poantă după 1989, texte ce pot fi citite „ca portret/ comentariu critic“, adăugându-le „câteva prefețe și postfețe“. E vorba despre o primă selecție din scrisul criticului, …

Strigoiul reacționar

Există o categorie de strigoi reacționari cărora posteritatea le este pînă într-atît de potrivnică încît numele le va fi supus mereu unei proscrieri drastice. Din rîndul lor face parte Aurel C. Popovici, născut la Lugoj în 1863, într-o epocă în care Imperiul habsburgic părea să dăinuie in aeternum. După bacalaureatul dat la Beiuș, tînărul va …

Agapia, ora 18

Vizitînd Agapia, cum mărturisește, „cu oarecare regularitate“, în ultimii treizeci de ani, Mihai Zam fir s-a alăturat unui lung șir de intelectuali, scriitori, mai ales, de la generația interbelică a lui G. Ibrăileanu și încă mai de mult, de la sfîrșitul secolului XIX, pînă azi, care au ales să-și petreacă vacanțele la mănăstirile din Neamț, …

Filosoful liric

Constantin Noica spunea că eseul se face din preaplin, ca o formă a târziului vieții. Un exeget al său, Sorin Lavric, nu a așteptat târziul vieții și exersează de mult timp în spațiul eseistic, printr-un discurs subtil, pus sub un evident simț al îndoielii metodice. A trecut vremea filosofiei de sistem și locul acesteia îl …

Pe coarda amuzamentului

În ipostază de poet, Mihai Barbu manifestă o inteligență joculară. Textele se compun din observații, asocieri, dispoziții care țin a-i exprima extrovertirea ca structură morală, ducînd la o permanentă deschidere spre public aidoma unui spectacol. În locul metaforei, mai adesea ingeniozități surîzătoare, în locul incantației, o captivantă cursivitate. În totul o lume nedesprinsă de lume, …

O filă de locuire bucureșteană

În discursul urbanistic și arhitectural despre capitală rămâne proeminent interesul pentru patrimoniul moștenit, pentru salvarea și conservarea acestuia, ca și o înțelegere de tip științific a construirii, a creșterii și a sistematizării urbane, menită eventual să propună formule coerente și sustenabile pentru viitorul orașului. Unui asemenea discurs i se adaugă însă, ca o alternativă la …

Veșnic tânăr și ferice

Când ceva este proclamat „cel mai bun”, e politicos să relativizezi prin „probabil” pentru a nu ofensa pe nimeni. Voi afirma deci că Ion Cocora este, probabil, cel mai experimentat și mai bun cronicar dramatic al momentului. Dar este sigur unul dintre poeții valoroși ai literaturii noastre, așa cum o probează și volumul Măștile frigului …

Iorga inedit

Într-o cultură serioasă, tipărirea jurnalului inedit al unei personalități de talia lui Nicolae Iorga, acoperind perioada cea mai cumplită din viața savantului (1938-1940), ar fi fost cel puțin un eveniment editorial, dacă nu și academic sau politic. Aceasta, din motive evidente. Pe de-o parte, cum subliniază Andrei Pippidi în Introducere, Iorga nu a lăsat prea …

Din nou despre „excepţionalismul“ românesc

Pretextul ultimei cărți datorate lui Lucian Boia se aseamănă cumva cu acela de la care a pornit scrierea unui alt volum al său – De ce este România altfel? (Edit. Humanitas, 2012), însă de data aceasta autorul de bestseller-uri istorice urmărește parcursul european al societății românești, „plin de evoluții spectaculoase și întorsături de tot felul“ …

Teatrul lui Sorescu. Drama absolută (II)

Dacă în Iona și în Matca, protagonistul (masculin, în prima piesă, feminin, în a doua) este prins într-o situație fără ieșire, dramatismul sporind cu fiecare tablou, într-un mod al anticipării, Paracliserul este, în trilogie, un text aparte prin dinamica sa „inversă”. Față de Iona, care vrea să scape din burta peștelui, și de Irina înconjurată …