Sub titlul, ușor ironic, Redivivus, a apărut la Editura Limes (2020, 282 p.) cea mai recentă carte semnată de Ștefan Borbély.
Pentru a înțelege construcția și regimul intelectual al cărții, reamintim că autorul a fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, în cadrul Catedrei de literatură universală şi comparată, până în toamna anului trecut. Cu un Doctorat în literatură comparată, echinoxist ca formaţie, critic și istoric literar, eseist și traducător, bursier multiplu al Colegiului Noua Europă din Bucureşti, a beneficiat de stagii de pregătire în străinătate, aprofundând studiul domeniilor sale de interes: literatura comparată, sociologia culturală și psihoistoria. Acestea oferă, de altfel, și instrumentele pentru interpretarea temelor prezente în carte. Aceasta se deschide cu Traiectorii formative, capitol în care Ștefan Borbély realizează, portretele unor foști profesori sau colegi de la Literele clujene, în special (Mircea Zaciu, Geo Șerban, Virgil Podoabă, Dan Culcer), găsind echilibrul între delicatețe și respect pentru adevăr, între amplitudinea persoanei publice, a operei sale și amănuntul care umanizează. Teme românești este o concentrare de idei de forță, puncte de fugă, rezolvări tranșante, oferind o schiță evolutivă a concepțiilor despre identitarul psihologic românesc, o analiză captivantă, pornind de la lucrările lui Constantin Rădulescu-Motru până la cele ale lui Lucian Blaga și Mircea Eliade. Un Breban văzut în oglinzi carnivore, scriitor și teoretician decantând principii nietzscheene, se înfățișează în micul studiu pe care i-l consacră universitarul clujean. Alfabetul distopiilor se centrează pe Gheorghe Săsărman, beneficiarul unei notorietăți destul de extinse printre cunoscători și ne arată un Ștefan Borbély profund inițiat în literatura science fiction. Identitarul mitic al literaturii române este încercarea de a transla aceste sintagme (pe care, aici, în interior literaturii noastre, le folosim consensual) în grila de înțelegere a unui literat occidental, un exercițiu care presupune analiza obiectivă, de la distanță și din interior, în același timp, lucru, desigur, omenește greu de atins. În Temele străine Ștefan Borbély propune: percepții ale orașului funest în Antichitatea greacă, Scurtă introducere în thanatologia hippy, o mică istorie comparată a Egiptului ficțional, dar și Accidente de mașină în literatură (Marc Levi, Umberto Eco, Iris Murdoch, J.G. Ballard). Cititorul e invitat într-o zonă noir în care decriptările, realizate cu rafinament, dar și cu o ludică ironie, echivalează cu trezirea din pădurea adormită. De remarcat este eseul Encamisada și paralela realizată între un episod din Don Quijote și un străvechi rit similar din satul Berzunți având ca element comun jocul funcțiilor sacrale la cumpăna dintre ani. Sunt doar câteva din temele cărții, într-o prezentare succintă, rămânându-i cititorului să le descopere odată cu lectura cărții.
Cu o atitudine rezervată, distantă, dar perfect politicoasă, întotdeauna cu mănuși și ținută de gală, de o eleganță ireproșabilă, Ștefan Borbély se prezintă la porțile literaturii. Dincolo de ele, cel ce practică scrima diafană a distanței se metamorfozează. Ștefan Borbély citește cu voluptate, pare că intelectul savurează anticipat bucuria întâlnirii cu textul literar. Iar textul nu este luat cu asalt, ci cucerit prin învăluire. Privirea nu mai e distantă, acum ochiul ia în posesie, aduce aproape, mintea, cartografiază locul, deschizând drumuri largi, poteci sinuoase, ridicând poduri sau aruncând punți, deblocând uși, trecând praguri. La capătul acestora, uneori se află spațiul rotund al unei idei, alteori o lume întreagă, universul și abisul se lasă cunoscute. Este o grădină a deliciilor intelectuale: semnul, sensul, cuvântul, simbolul înfloresc și seduc. Mit și istorie atrag prin arabescuri încântătoare. Promisiunea bucuriilor spirituale se împlinește prin lecturi și se decantează în studiile și eseurile pe care Ștefan Borbély le scrie cu aerul cuiva care cunoaște orice labirint. Demonstrația riguroasă pe care o realizează în textele sale este un fir al Ariadnei. Din plăcerea jocului și a misterului se împărtășesc autor și cititor deopotrivă. Multiplele sale domenii de interes permit aducerea în lumină a sensurilor profunde, a rețelei fine, arborescente, ce leagă literatura națională de cea universală. Competențele sale permit citirea textului literar și prin grila sociologiei culturale și psihoistoriei de unde și câștigul de sens și de frumusețe pentru opera literară și pentru cititor.
Cartea este în strânsă dependență față de cititorul ei. Frumusețea, complexitatea, multivers-ul unei opere literare ating deplinul potențial doar prin întâlnirea cu un cititor ca Ștefan Borbély.