Se împlinesc treizeci de ani de la asasinarea lui Ioan Petru Culianu (21 mai 1991), prieten şi coleg de generaţie. Dedic acest eseu memoriei sale. Este foarte probabil ca tânărul antropolog american de origine peruviană Carlos Castaneda (1925-1998) să fi audiat în anii ’60 cursurile de istorie a religiilor ţinute de Mircea Eliade la University …
Fostul meu coleg de la Școala de Literatură, Paul Goma, e un disident emblematic. Cu toate că intitulîndu-și corespunzător substanțialul volum ce i-l consacră, Mariana Sipoș a întîmpinat aspra cochetărie cu care acesta a respins termenul: „Noi n-am disidat de nimeni, noi am fost întotdeauna împotriva comunismului“. „Prefațat“ s-ar putea zice de Panait Istrati, care …
Să punem cărțile pe masă și să judecăm: între 2015 și 2021, Anca Meiroșu a publicat cinci volume de traduceri din opera lui Augustin. Ele conțin: Despre folosul căsătoriei, Despre căsătorie și pofta păcătoasă (Ed. Institutului biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015), Despre sfânta feciorie, Despre binele văduviei (aceeași editură, în 2019), Despre răbdare, …
Lui Ion Brad, scriitor important al literaturii române contemporane, i s-au consacrat până în prezent trei eseuri monografice parțiale:Prozator și memorialist, Valori stilistice în Romanul de familie, Onomastica în romanele lui Ion Brad și acesta, cel de al patrulea, despre Publicistica lui Ion Brad. Așadar, eseuri monografice, vizând aspecte ale operei lui Ion Brad, desigur …
Cei mai mulți poeți scriu vizibil cu talent. Puțini sînt cei care scriu cerebral, mijlociți de cultură. Uneori, exclusiv ca în cazul lui Ion Mircea. Aceștia o fac, de regulă, cu cheie. Dacă o ai, tu, cititorule, foarte bine. Dacă nu, nu. Textul liric nu-ți va aparține. Unele poezii, așadar, sînt criptice cu schepsis, ermetice. …
„Abia strângerea sutelor de cronici în ediția de Scrieri (1967-1972) i-a redat lui Pompiliu Constantinescu statura cuvenită celui mai de seamă cronicar interbelic“, scrie Nicolae Manolescu în capitolul pe care i-l consacră în Istoria critică a literaturii române (ediția a II-a, revăzută și revizuită). După care adaugă: „Un cronicar literar aproape exclusiv, cum a fost …
Una dintre particularitățile pieței de carte, în Occident, ca și la noi, constă în ceea ce a fost numit transfer al prestigiului simbolic: vedete din showbiz, actori, jurnaliști, staruri rock și, în general, oameni cu notorietate încep să scrie și să publice cărți (de obicei autobiografice) care generează vânzări mai mari decât cele ale scriitorilor …
Dincolo de funcționalitatea sa evidentă, de compoziția și expresivitatea neobișnuite, un gargui fascinează mai cu seamă prin neconcordanța frapantă dintre ansamblul arhitectural (catedrală, castel, edificii guvernate de legi sacre, doctrinare, care ordonează sfera existenței umane) și creatura semiantropomorfă, înaripată, situată între lumi, a cărei prezență nu destabilizează, ci, dimpotrivă, contribuie la existența cumsecade a edificiului …
Nichita Danilov este în primul rînd poet, abia apoi romancier și eseist. Face parte, convențional – prin vîrstă și prin unele trăsături ale operei sale – din generația 80, dar este sigur că originalitatea sa transcende încadrările. În „întunecatul deceniu nouă“ al secolului trecut, Nichita Danilov a publicat doar poezie, cu mare succes. Primul roman …
Apariţia manualului de istorie a României asumat de Mihail Roller et comp., în toamna anului 1947, precum şi alte realităţi ce ţineau de reforma comunistă a educaţiei şi a cercetării au stimulat inclusiv preocupările oficiale pentru elaborarea (supravegheată de putere) a unor sinteze şi manuale de istoria literaturii române. Autorii acestor lucrări puteau folosi memoriile, …
Cu totul surprinzător, dacă nu de-a dreptul suspect, este ca un prozator să treacă la poezie, nu invers. Și asta se întâmplă când aproape nu rămâne un poet care, discret ori la vedere, să nu slujească ceva ce aduce cu proza. Zeului celebrității nu-i rezistă decât poeții adevărați? Cred că astăzi ar trebui să fim …
Printre întâmplările marcante ale anului 1873 se numără și faptul – relatat de Filip Florian în Zilele regelui – că, în „bunul lor obicei“, Carol I și Elisabeta au petrecut zeci de zile la Sinaia, „locuind în chiliile călugărilor, privind crestele munților și pădurile necuprinse, căutând locul potrivit pentru un viitor palat de vară, cercetând …