Pentru înțelegerea comună, tăcerea reprezintă o atitudine de prudență și de înțelepciune a cuiva pus în fața unei situații dificile, spre o asemenea accepție trimițând și sentența antică Si tacuisses, philosophus mansisses! [Dacă tăceai, filosof rămâneai!]. Lucian Blaga a tăcut și a rămas filosof, însă cu mari suferințe morale, el ascunzându-și față de lume durerile …

Într-o seară de la sfârșitul lui noiembrie 1926, cu puțin timp înainte de orele șase, un tânăr de vreo 27 de ani intra în strada Câmpineanu, venind dinspre strada Luterană, cu un soi de manuscrise în mână, nu prea mari, dar desigur foarte grele, fiindcă, obosit, le trecea des dintr-o mână într-alta. Strada era pustie …

Într-un studiu mitanalitic stimulativ (1), Ioan Petru Culianu discuta „voyeurismul“ din Luceafărul ca funcție a privirii îndrăgostite de o „entitate primordială, iscată din haos înaintea timpului și a celorlalți eoni“. Cu următoarea observație: dacă în Antichitatea clasică conjurarea astrelor era făcută de magiciene profesioniste, chemarea Luceafărului de către preafrumoasa fată de împărat „n-are deloc nevoie …

Comentând volumul debutului editorial al lui Dan Cristea, din 1974, Gheorghe Grigurcu remarca o redusă capacitate de receptare a cărților supuse analizei de către tânărul critic bucureștean ce exploata cu o „lascivitate critică simpatică“ doar superficiile textelor: „Autorul Unui an de poezie se claustrează în fiecare figură de stil ca într-o cochilie, lipsit de o …

Țn perioada neterminatelor studii doctorale din Germania, Ion Barbu a fost ocupat până peste cap cu teoria numerelor și cu număratul femeilor ce cădeau pradă aventurilor sale galante (să le spunem astfel). Viitorul mare matematician a ținut minuțios socoteala victimelor de bună voie sau nu ale puterii sale de seducție, ca un precoce și priapic …

La începutul anilor ’70 ai secolului trecut, studiind timp de un an la Geneva, unde se apucase formal de lucru la o teză de doctorat despre ideea de modern, Adrian Marino a avut în țara cantoanelor primul șoc european autentic și de durată, pricinuit de contrastul dintre cele trăite acolo și realitatea cruntă din România …

Zoe Bengescu, n. Rosetti (1852-1913), despre care unii contemporani considerau că a fost cea mai iubită și mai influentă doamnă de onoare a reginei Elisabeta, era, deopotrivă, cumnata lui Titu Maiorescu (însurat, a doua oară, cu sora ei Ana). În fondurile B.N.R. s-au păstrat două scrisori inedite, din 1899 și 1901, adresate lui Maiorescu, în …

Apariția tomului Civilizația romană în Dacia de acad. Mihai Bărbulescu (Cluj-Napoca, Editura Mega, 2025, 830 p.) încununează munca de decenii și, la drept vorbind, întreaga carieră a unui arheolog care a știut să se afirme și ca istoric, priceput, așadar, atât la săpături în căutarea vestigiilor trecutului și la publicarea acestora cu temeinicie științifică, cât …

Dacă Grigore Alexandrescu a fost un scriitor romantic sau clasic este o dilemă deja devenită clasică. Aceasta i se pare lui Nicolae Manolescu falsă cu desăvârșire, din moment ce nu a existat în Țările Române clasicism și romantism în stare integrală (ce să mai spunem despre baroc?), încât să se permită operarea de disocieri palpabile. …

Procesul de viol în masă și de „submisiune chimică“ ce a zguduit recent Franța mi-a deschis ochii asupra unui subiect foarte rar abordat în dramaturgia noastră: violul conjugal. (Pentru cine nu știe la ce proces mă refer: e vorba de cazul lui Gisèle Pelicot, femeia drogată și violată timp de ani de zile de soțul …

În ultima perioadă a vieții, Nicolae Manolescu a fost tot mai convins că o anumită înclinație, nu lipsită de ritmicitate, a scriitorilor noștri spre „cultura minoră“ – în sensul pe care i l-a conferit Lucian Blaga: acela de a poseda o specificitate rurală, anistorică, închisă, cu un caracter conservator – nu are vreo explicație de …

S-au emis din partea istoricilor noștri literari diverse ipoteze și presupuneri în jurul soartei ingrate ce i-a fost hărăzită manuscrisului romanului nepublicat și, după toate aparențele, nici terminat, Străina. Se pare că fatalitatea, care urmărește toate personajele bengesciene (inclusiv pe „buna“ Elena Drăgănescu, la sfârșitul ciclului romanesc), ajunge din urmă, cu consecințe nefaste asemănătoare, și …