Istorie literară

Canonizat și canonit. Mihai Eminescu (1850-1889)

Mitul comunitar reprezentat de Mihai Eminescu a ordonat, a structurat și a conferit legitimitate unei serii întregi de reflexe/reflecții consemnate decenii după decenii. Chipul poetului a devenit în secolul trecut, pe rând, „icoană și simbol“ (după propria expresie) pentru toate curentele de idei de sorginte romantic-agrariană (sămănătorismul, gândirismul, legionarismul), care l-au revendicat drept mit fondator …

Schimbarea ecartamentului. Grigore Vieru (1935-2009)

Într-o vreme a stahanovismului de paradă și a elogiului zborurilor mosconautice, când visul sovieticilor era să cucerească, înaintea americanilor, spațiul – aerian, nu doar terestru –, Grigore Vieru a nutrit lacrimale reverii neptunice, visând întreaga viață să treacă Prutul. Crescut și educat în mijlocul unei etnii înstrăinate de izvoarele românismului, când limba română a subzistat …

Calvarul lui Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu, scriitor plurivalent (poet, prozator, dramaturg și eseist), unul dintre scriitorii canonici din istoria literaturii române interbelice și postbelice deopotrivă (dintre poeți, împreună cu Arghezi, Bacovia, Blaga, Vinea ș.a.), s-a născut în secolul al XIX-lea cu 140 de ani în urmă (27 noiembrie 1884). Întrucât am impresia că se uită prea ușor actele criminale …

Atlas de sunete. Sorin Titel (1935-1985)

Titlul unui volum literar poate reprezenta o bună cheie pentru înțelegerea textului aflat în cuprinderea lui sau pentru aflarea unei expresii concentrate a vectorului semantic prezent în acel text. Procedând într-o asemenea manieră reducționistă, putem defini particularitatea unei opere printr-un singur cuvânt, presupus a o caracteriza pe deplin. Sigur că un atare procedeu limitativ ignoră …

Dimensiunea imemorială a timpului în imaginarul eminescian

Aspectul mitic al temporalității, evidențiat adesea în literatura populară prin formule introductive, precum: „A fost odată ca niciodată“, dobândește la Mihai Eminescu o direcție filozofică. În Povestea magului călător în stele, poetul interpretează acest timp ca o epocă a unității primordiale, a unei armonii universale. Pe plan științific, etapa coincide cu momentul când toate formele …

Marin Sorescu, singur printre poeți – 60

Înzestrat cu o acută conștiință asupra convențiilor literaturii, Marin Sorescu a întreprins, în vederea apariției volumului de debut, Singur printre poeți, o „maioresciană” cercetare critică asupra poeziei române de la 1964. Impactul acestei cărți asupra lumii scriitoricești a fost mult mai puternic decât s-ar putea crede astăzi. Titlul ales este o parafrază după acela al …

Un om al sfârşiturilor. Anton Pann (1796-1854)

Veritabil personaj al pestriței noastre lumii balcanice, Anton Pann a dus o viață plină de pitoresc, luându-și libertăți amoroase tipic romantice, deși nu a fost practic prin nimic romantic în ceea ce a publicat. Tradiționalist în substanță și popular în expresia operei, ultimul reprezentant al epocii vechi cu valențe orientale nu a fost un romantic, …

Cei trei pași. Paul Cornea (1923-2018)

Până ce nu a audiat cursurile atipice ale lui G. Călinescu, studentul Paul Cornea avea îndreptate preferințele profesionale înspre istorie (prima sa pasiune științifică) și sociologie. Apoi, tânărul comunist și-a schimbat treptat ordinea priorităților în direcția criticii și istoriei literare, după cum de altfel și mărturisește în decursul unor convorbiri extinse la dimensiunile unei cărți: …

Radiografii neclare. M. Blecher (1909-1938)

Prezența elementelor „pactului autobiografic“ (referințele cu privire la locurile reale, asumarea identității naratorului cu aceea a autorului, identitatea dintre grava boală a personajului-narator și aceea a autorului) a determinat o parte a criticii să considere romanul postum Vizuina luminată drept o mărturie integrală a suferințelor lui M. Blecher însuși. Aceeași situație s-a petrecut atât în …

Un cavaler nerătăcitor. Ștefan Petică (1877-1904)

Contemporanii i-au spus Don Quijote lui Ștefan Petică, iar cel ce trăda deja o înclinație spre mistificație și mitomanie nu s-a supărat auzind că numele îi este asociat cu al unuia dintre cele mai celebre personaje din literatura universală. Într-o astfel de asumare ficțională a ego-ului, în care este greu de negociat raporturile real-ireal și …

Scăparea numelui de sub arest. G. Călinescu (1899-1965)

O declarație fermă din partea lui G. Călinescu, aceea că „Există o biografie a numelui meu și o biografie a mea. Într-o zi va trebui să arestez acest nume și să-l vindec de vagabondaj“, a fost întărită de refuzul recunoașterii oricărei similitudini între biografia sa și aceea a personajelor întruchipate în scrierile de ficțiune. Acest …

Istoria civilizației române moderne după un secol

Cei o sută de ani care au trecut de la apariția celui dintâi volum din Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu prilejuiesc constatarea că discuțiile de până acum cu privire la valoarea lucrării respective nu au depășit prea mult și consistent grija pentru recuperarea integralității textului și repunerea sa în circulație așa cum se …