Pentru istoricul literar, cercetarea nu se oprește niciodată, întrucât ea poate scoate la lumină informații noi care să corecteze sau să completeze detalii și particularități, prejudecăți și clișee. Recunoașterea valorii operei voiculesciene s-a produs târziu și s-a manifestat printr-un entuziasm efemer în anii ’70 și ’90, intrând apoi într-o lungă uitare, multe subiecte biografice rămânând …

La citirea eseurilor filosofice adunate în 1936 sub titlul La Conscience malheureuse, ne dăm seama cu ușurință de felul în care Benjamin Fondane a resimțit pericolul serioaselor amenințări venite din partea climatului de ostilitate existent pe continentul nostru în preajma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Totodată, observăm cum sunt marcate efectele îngrijorătoare ale prostiei …

Atât timp cât a trăit în țară, dar și după alegerea căii exilului, Lucian Raicu nu a renegat mistica fidelității și iubirii față de literatură. Discursul literar a reprezentat pentru el nu doar un mediu propice de ființare, în care viața i s-a esențializat, ci și un fel de pivniță textuală în care a avut …

Încă din anii tinereții, Mihai Ralea avea, ca și E. Lovinescu, conștiința unei certe vocații de critic și nu-i era deloc străină ideea de a-și croi drumul existențial în funcție de obiectivele imediate și pe termen lung ale activității critice. Pentru aceasta, el era înzestrat cu intuiție, imaginație, ideatică, gust estetic, sentiment al valorilor, bună …

Răsfoirea unui obscur și efemer periodic, „România viitoare“, apărut la Sibiu între 15 decembrie 1944 și 30 aprilie 1949, „o tribună prin care poporul muncitor de pretutindeni“ era „chemat să-și spună cuvântul“ în anii tulburi premergători sovietizării țării, a dus la o descoperire neașteptată, constând în aspecte necunoscute din activitatea publicistică și de teren a …

Există situații în care o fabulație sau o lecțiune greșită din textele vechi poate produce o falsificare a istoriei literare. De un deceniu și jumătate încoace, criticul Mircea Popa glosează insistent asupra unei „descoperiri“ capitale pe care o califică drept o operă „necunoscută până acum și total ignorată de toți cercetătorii Școlii Ardelene“: poezia lui …

Prezența lui Geo Bogza în paginile revistei „Contemporanul“ în anii ’70 devenise un dat. Putem afirma, fără a greși în vreun fel, că de-acum el nici nu mai scria de fapt articole. Oficia. Cum, nu cu foarte mult timp înainte, semnăturile lui G. Călinescu și Tudor Arghezi erau nelipsite din publicația bucureșteană, devenită fanion al …

Ceea ce a urmat, în vara anului 1964, morții lui Ion Vinea și apariției volumului antum/postum Ora fântânilor a fost pus sub delicatul semn al preceptului creștin că despre morți trebuie vorbit și scris numai de bine. Cronicile de întâmpinare au fost afectate de această stare de spirit nu tocmai propice emiterii actului critic. Iar …

Portretul schițat de G. Călinescu lui Alexandru I. Odobescu nu iese din cadrele stilului cu care ne-a obișnuit marele istoric literar: „Copilul n-avea nimic din grandoarea militară a tatălui: om de lume înnăscut, boier în faza timidității și a superiorității interioare, contemplativ, indolent, dedat studiilor cu pasiunea unui lord colecționar, estet subțire, iubitor de lux …

Cu biografia sa dramatic-exemplară transfigurată în operă, dar și desfigurată în dosarele de la Securitate, Ion D. Sîrbu reprezintă o situație insolită în literatura română. „Am lăsat pe alții să facă ei carieră cu biografia mea“ – declara undeva scriitorul, cu demnitate și plin de sarcasm. Pentru a contura un cât mai fidel profil, voi …

Dobândind o impresionantă experienţă de viaţă, Panait Istrati şi-a propus cu ardoare să scrie nu neapărat literatură („literaturăraie“ – după o vorbă a sa), ci să se exprime pe el însuși pe cale ficțională. Acest „sentimental haoti“ (cum s-a prezentat el însuși) a lăsat pentru posteritate o operă ce se constituie într-o continuă invitație pentru …

Biografii lui Andrei Mureșanu stăruie mai ales asupra rolului de îndrumător al lui George Bariț asupra poetului imnului național. E adevărat că între cei doi cărturari ardeleni a fost o frumoasă și rodnică prietenie literară. George Bariț l-a chemat la Brașov ca profesor la școala românească și redactor secund al publicațiilor sale. A fost nașul …