Istorie literară

Lanțuri de aramă. Cezar Bolliac (1813-1881)

Fără prezența unor scriitori minori precum Cezar Bolliac, stabilirea ierarhiei literare și perceperea originalității creatorilor de primă clasă ar rămâne simple ipoteze de lucru sau speculații nefondate. G. Călinescu l-a plasat pe autorul Mozaicului social, în Istoria… sa, acolo unde îi este locul, adică la Poezia măruntă după 1840. Patrioți și unioniști. Destinul deloc cezaric …

Restituirea postumă

Prezent în două antologii de poezie transilvană: Octavian Șireagu, Noua lirică ardeleană, 1935 și Emil Giurgiuca, Poeți tineri ardeleni – Antologie. Cu 18 măști în lut de Ion Vlasiu, Buc., 1940, Teofil Bugnariu1 s-a bucurat la începuturile sale poetice de aprecieri critice elogioase, dar și-a întrerupt creația poetică într-un mod neașteptat și inexplicabil în 1940. …

Eseurile doctorului Ion Vianu

Cu mai multe luni în urmă, citeam un interviu al doctorului Ion Vianu, psihiatru, psihanalist și scriitor profesionist, publicat în revista „Lettre internationale“, reținând acest pasaj memorabil: „A te lipsi de lectura Bibliei este a te condamna la incultură, cel puțin dacă ești european. Nimeni, sub cuvânt că este ateu, nu ar trebui să se …

Diletantul și veleitarii Costache Negruzzi (1808-1868)

E Lovinescu lansează în monografia despre Costache Negruzzi ideea că păcatele tinerețelor acestuia rezidă în atracția de artist pentru mai multe lucruri deodată și în dorința de a se apuca să facă de toate. Chiar dacă nu a izbutit întotdeauna ceea ce și-a propus, prozatorul și-a revărsat neastâmpărul creator, el dovedind și o nebănuită pregătire …

Țar, țară, Țarigrad. Dimitrie Cantemir (1673-1723)

În timpul comunismului, relația de prietenie dintre Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare a constituit prilejul unei deșănțate propagande, prin care se slăvea trăinicia prieteniei de veacuri existente între cele două popoare vecine. Indiscutabil că intrarea rușilor în Moldova fusese întâmpinată cu sinceră bucurie de băștinași, care vedeau izbăvirea de sub robia turcească, dar se …

Maiorescu – traducător la 15 ani

În jurnalul de tinerețe (1855-1859) al lui Titu Maiorescu interesul viitorului critic pentru traducere este vizibil încă de la începutul însemnărilor zilnice, prin proiectele de lucru ale adolescentului dar și prin primele tentative de transpunere a unor texte din românește în „germănește“. Sensul cuvântului „traducere“ pare a fi atunci pentru el unul destul de larg, …

E. Lovinescu și literatura Marii Doamne

Într-o cronică (inclusă, apoi, în culegerea de articole Epiloguri literare, publicată în 1919) consacrată de E. Lovinescu debutului Hortensiei Pappadat-Bengescu, cu volumul de nuvele Ape adânci, pe lîngă o analiză critică aplicată, în inconfundabilul stil lovinescian, în paralel, ne putem delecta și cu câteva considerații ale ilustrului critic despre literatura feminină. Deși sintagma folosită de …

Printre literați. Scrisori inedite primite sau trimise de Zoe Cămărășescu

Necunoscut în mediul literar până în anul 2011, numele Zoei Cămărășescu s-a impus odată cu apariția postumă a fabuloaselor ei Amintiri, un volum1 pe cât de consistent, pe atât de grațios, în care detaliile de epocă abundă, însă nu copleșesc, fiind țesute savant, cu naturalețe și spontaneitate, într-o tapiserie fină, ce evidențiază detaliul individual semnificativ …

Pe frontul de Răsărit. E. Lovinescu (1881-1943)

În anul intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial, francofilul și antijunimistul E. Lovinescu ajungea la concluzia că filogermanismul politicienilor junimiști din anii neutralității noastre în Primul Război Mondial se explica atât prin acțiunea lui Maiorescu (unul dintre artizanii înțelegerii din 1883 cu Austria și al tratatului ținut secret până la izbucnirea primei conflagrații …