Mă tot gândeam să scriu un eseu despre lectură, zicându-mi că, în comparație cu ierbivorele și carnivorele, omul, ce e și una și cealaltă, mai e și verbovor sau logovor (ca s-o dăm nițel în verbo-creație), consumând, „devorând“ cuvinte, în special pe durata cetitului, unele dintre care, odinioară, erau destul de captivante, emoționante, chiar generatoare …

Omul e surprins de moarte, fiindcă „știința morții“ nu e înnăscută, cum pare a fi la alte viețuitoare, iar societatea nu-și propune educarea lui pentru moarte. Prosperitatea, succesul, progresul se definesc toate prin ocultarea finitudinii. „Dezmoștenit al naturii“, cum îl consideră Edgar Morin, omul se naște nepregătit pentru viață. El trebuie să învețe și ceea …

O nouă modă se răspândește prin lumea nebună a zilelor noastre – atacarea operelor de artă în numele crizei climatice și al „viitorului copiilor noștri“. Toate canalele de știri au arătat, în repetate rânduri, cum activiștii de mediu s-au lipit de pereții muzeului în vecinătatea unui tablou celebru și au aruncat pe acesta diferite substanțe …

Viața minunată a personajelor literare trece, firesc, prin toate fazele vieții reale. Personajele, ca oricare oameni, îmbătrînesc. Autorii acordă atenție vîrstei a treia care are un specific caracterizant pentru eroii lor. Bătrînețea aduce, în prejudecata comună, înțelepciune. Bătrînii devin sfătoși, ca Ștefan cel Mare în piesa lui Delavrancea, care recomandă „pădurii tinere“ să țină seama …

Într-o intervenție publicată în numărul din octombrie curent al revistei „Vatra“, Christian Moraru face, sub titlul rebarbativ Șaizecizarea optzecismului. Contemporaneitate și decontemporaneizare în literatura română de azi, o serie de comentarii generale asupra literaturii române din 1960 până azi. (Textului i-a fost consacrat Editorialul din numărul trecut al R.l.) Pentru necunoscători, Christian Moraru e Cristian …

S-a spus cu îndreptățire că ziaristul privește înainte, iar scriitorul și în general omul dornic să deprindă sensuri și înțelesuri se uită în urmă. A trecut peste o jumătate de an de la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și am putea desprinde anumite semnificații. Mi-am reamintit în ultimele zile de vizita președintelui american George W. Bush …

„Și tare-i târziu” Bacovia Îmi vine în minte o veche povestioară parabolă, ilustrată cu o linie retro a desenului: X a urcat să repare àcele marelui orologiu din turn. Piciorul i-a alunecat, iar X a căzut din spațiu în timp. Pripit, ești gata să te „contrezi”. Cadranul e timpul, știm prea bine, iar X cade …

În 1941, când Alberto Moravia publică vitriolantul său roman, Mascarada, cele două dictaturi în expansiune, de stânga și de dreapta, își împărțiseră frățește puterea asupra teritoriilor ce urmau să le suporte bocancul ocupantului și pumnul de fier ce sugruma orice libertate. Dincolo de valoarea literară a acestei „scriituri satirice“, o întrebare își caută încă răspunsul …

Dumitru Nicolau (1827-19001) a fost proprietarul casei din Calea Șerban Vodă nr. 26 (fostă 96), aflată în zona de sud a Dealului Mitropoliei din București. În persoana acestui negustor a fost identificat, cu destule controverse, prototipul personajului caragialian jupân Dumitrache. Voi oferi în continuare câteva informații istorice și urbanistice de interes pentru piesă, urmărind mai …

Jacques Attali este un intelectual francez deosebit de bine cotat atât în țara lui, cât și în întreaga Europă. La un an după ce lucrarea sa Istoriile mass-mediei a apărut în Franța, a fost tradusă și la Editura Polirom din Iași. Attali nu se ocupă numai de presa propriu-zisă, axată pe tipar, ci și de …

La ce e bună literatura?, ne putem întreba, retoric bineînțeles, deoarece întrebarea poate reveni mereu în discursul nostru de chestionare a literaturii. La infinit? Dar nu e o simplă chestionare, cum ar fi un sondaj de opinie, ci un demers de întreținere a „realității“ literare, de sanogenizare a inserției literaturii în viața noastră de zi …

Folosind un vechi trop creștin („mîntuirea prin evrei”, în Evanghelia după Ioan 4, 22), Marx afirma mîntuirea prin proletari, încă din 1843, în Contribuții la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere,1 acolo unde se găsește prima identificare a proletariatului2 cu posibilitatea concretă a eliberării întregii societăți, complet,3 de răul și mizeria istoriei.4 Trebuie imediat adăugat …