Eseu

Dictatorul ca personaj. De la Alberto Moravia la Alexandru Ivasiuc

În 1941, când Alberto Moravia publică vitriolantul său roman, Mascarada, cele două dictaturi în expansiune, de stânga și de dreapta, își împărțiseră frățește puterea asupra teritoriilor ce urmau să le suporte bocancul ocupantului și pumnul de fier ce sugruma orice libertate. Dincolo de valoarea literară a acestei „scriituri satirice“, o întrebare își caută încă răspunsul …

Surse biografice inedite în geografia „Nopții furtunoase“

Dumitru Nicolau (1827-19001) a fost proprietarul casei din Calea Șerban Vodă nr. 26 (fostă 96), aflată în zona de sud a Dealului Mitropoliei din București. În persoana acestui negustor a fost identificat, cu destule controverse, prototipul personajului caragialian jupân Dumitrache. Voi oferi în continuare câteva informații istorice și urbanistice de interes pentru piesă, urmărind mai …

Istoria și actualitatea presei

Jacques Attali este un intelectual francez deosebit de bine cotat atât în țara lui, cât și în întreaga Europă. La un an după ce lucrarea sa Istoriile mass-mediei a apărut în Franța, a fost tradusă și la Editura Polirom din Iași. Attali nu se ocupă numai de presa propriu-zisă, axată pe tipar, ci și de …

Cui îi mai arde de Hölderlin?

La ce e bună literatura?, ne putem întreba, retoric bineînțeles, deoarece întrebarea poate reveni mereu în discursul nostru de chestionare a literaturii. La infinit? Dar nu e o simplă chestionare, cum ar fi un sondaj de opinie, ci un demers de întreținere a „realității“ literare, de sanogenizare a inserției literaturii în viața noastră de zi …

Trei mîntuiri și un comentariu la iresponsabilitate

Folosind un vechi trop creștin („mîntuirea prin evrei”, în Evanghelia după Ioan 4, 22), Marx afirma mîntuirea prin proletari, încă din 1843, în Contribuții la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere,1 acolo unde se găsește prima identificare a proletariatului2 cu posibilitatea concretă a eliberării întregii societăți, complet,3 de răul și mizeria istoriei.4 Trebuie imediat adăugat …

Il était une fois en France, ficțiune și realitate

Un roman grafic de ținută „Orfan. Imigrant. Fierar. Miliardar. Colaborator. Opozant. Criminal pentru unii, erou pentru alții.“ Așa începe, pe coperta IV, prezentarea personajului principal al romanului grafic Il était une fois en France. Și continuă: „Joseph Joanovici a fost toate acestea și chiar mai mult.“ Ne aflăm în Franța celui de-Al Doilea Război Mondial, …

Vorbirea care vede

E tot mai evident că pentru Nicolae Ionel poezia e un organ al sacrului, în sensul că spiritul poetic facilitează sfințeniei expansiuni nelimitate, menite a determina toate realitățile lumii să-și recunoască apartenența la cele divine. Procesul acesta e receptat și comunicat de o ființă lirică foarte înzestrată pentru revelația frenetică. Mitul esențial al cărților publicate …

„Bastarzii“ lui Eminescu

De o bucată bună de vreme, prin diverse medii, a apărut ideea „progeniturilor“ ascunse sau nedeclarate la timp ale lui Eminescu. Ideea născocită de diverși „eminescologi de viață mondenă“ face subiect de presă, fie în tabloide, fie pe rețelele de socializare, ceea ce ar ține viu intereseul față de viața necunoscută a celui care a …

Comedia erorilor: „ceci“ n’est pas „cela“ (fragment)

Ceea ce ne interesează este epigraful care prefațează a doua scriere ca importanță din opera lui Mateiu I. Caragiale, nuvela Remember. Deși au fost întreprinse cercetări cu privire la proveniența citatului, spre surprinderea mea, el nu a fost comentat. Explicația ține în bună parte și de o eroare de identificare în care exegeții s-au complăcut …

Arta de a muri marca Săpânța

Cimitirul vesel de la Săpânța e, fără îndoială, unic în România și nu cred că sunt multe în lume care să-i semene. De spus de la început, însă, că singularitatea lui e de nuanță, nu de esență, căci toate cimitirele lumii sunt forme de instituționalizare a morții, de organizare a ei în relație cu cei …

Pe drumul plebeizării

Limba, rostirea ca oglindă socială constituie un aspect bine cunoscut. Însă rar am întâlnit o reflecție asupra primejdiilor ce decurg din stâlcirea ei ca în următoarea afirmație a unui mare scriitor portughez, Fernando Pessoa: „Destinul unui popor depinde de starea gramaticii sale. Nu există mare națiune fără proprietatea limbii.“ Și atunci este firesc să te …