A trecut aproape un sfert de veac de când am scris prima dată despre feminitatea limbii române, argumentând că este feminină (cu o doză de androginie venind dinspre ambigene) fiindcă lucrurile cele mai importante pentru om și pentru existența sa în lume sunt exprimate de limba noastră cu substantive feminine. Un rol de netăgăduit îl …

Poemul Cântarea Cântărilor, denumit și Cântarea lui Solomon, e datat în sec. al X-lea înainte de Christos și e atribuit celebrului rege biblic. Splendidul poem, inclus în Vechiul Testament, descrie dragostea dintre fiul lui David, Solomon, și păstorița Sulamita. Opera s-a bucurat de nenumărate traduceri și interpretări, dintre care am selectat versiunea românească „revizuită după …

Om în mers – iată poate cea mai revelatoare imagine oferită de existența noastră pe acest pămînt! Facem o asemenea afirmație stăpîniți de emoție și cu un anumit orgoliu, dar sentimentele infuzate în cuvinte nu afectează adevărul rostirii. Dimpotrivă. Îi potențează semnificația. Adepți ai creaționismului sau ai evoluționismului, vom fi cu toții de acord că …

Pentru Florin Mugur, la început nu a fost cuvântul, ci Cartea. Conotaţii ale cărţii: ordine, absorbţie a oricărei retorici gestuale, linişte (tăcere) scripturalizată, lege, fundament. Este adevărat, cum remarcă Ştefan Aug. Doinaş (Lectura poeziei) şi Eugen Simion (Scriitorii de azi, III) că poetul este marcat obsesional de multe motive livreşti, însă, cred, toate acestea, motivele, …

Rar găsim în literatura română o mai frapantă deosebire a modului de tratare a unui subiect poetic, cum îl reprezintă lucrurile și obiectele ce ne înconjoară și ne înlesnesc viața, ca la acești doi autori, ei înșiși atât de diferiți prin utilizarea unor formule lirice care îi singularizează în „universul poeziei“. Desigur, este vorba de …

Mă tot gândeam să scriu un eseu despre lectură, zicându-mi că, în comparație cu ierbivorele și carnivorele, omul, ce e și una și cealaltă, mai e și verbovor sau logovor (ca s-o dăm nițel în verbo-creație), consumând, „devorând“ cuvinte, în special pe durata cetitului, unele dintre care, odinioară, erau destul de captivante, emoționante, chiar generatoare …

Omul e surprins de moarte, fiindcă „știința morții“ nu e înnăscută, cum pare a fi la alte viețuitoare, iar societatea nu-și propune educarea lui pentru moarte. Prosperitatea, succesul, progresul se definesc toate prin ocultarea finitudinii. „Dezmoștenit al naturii“, cum îl consideră Edgar Morin, omul se naște nepregătit pentru viață. El trebuie să învețe și ceea …

O nouă modă se răspândește prin lumea nebună a zilelor noastre – atacarea operelor de artă în numele crizei climatice și al „viitorului copiilor noștri“. Toate canalele de știri au arătat, în repetate rânduri, cum activiștii de mediu s-au lipit de pereții muzeului în vecinătatea unui tablou celebru și au aruncat pe acesta diferite substanțe …

Viața minunată a personajelor literare trece, firesc, prin toate fazele vieții reale. Personajele, ca oricare oameni, îmbătrînesc. Autorii acordă atenție vîrstei a treia care are un specific caracterizant pentru eroii lor. Bătrînețea aduce, în prejudecata comună, înțelepciune. Bătrînii devin sfătoși, ca Ștefan cel Mare în piesa lui Delavrancea, care recomandă „pădurii tinere“ să țină seama …

Într-o intervenție publicată în numărul din octombrie curent al revistei „Vatra“, Christian Moraru face, sub titlul rebarbativ Șaizecizarea optzecismului. Contemporaneitate și decontemporaneizare în literatura română de azi, o serie de comentarii generale asupra literaturii române din 1960 până azi. (Textului i-a fost consacrat Editorialul din numărul trecut al R.l.) Pentru necunoscători, Christian Moraru e Cristian …

S-a spus cu îndreptățire că ziaristul privește înainte, iar scriitorul și în general omul dornic să deprindă sensuri și înțelesuri se uită în urmă. A trecut peste o jumătate de an de la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și am putea desprinde anumite semnificații. Mi-am reamintit în ultimele zile de vizita președintelui american George W. Bush …

„Și tare-i târziu” Bacovia Îmi vine în minte o veche povestioară parabolă, ilustrată cu o linie retro a desenului: X a urcat să repare àcele marelui orologiu din turn. Piciorul i-a alunecat, iar X a căzut din spațiu în timp. Pripit, ești gata să te „contrezi”. Cadranul e timpul, știm prea bine, iar X cade …