Eseu

Generațiile și istoria

Mai multe studii din ultimii ani încearcă să afle dacă tinerii mai sunt interesați de studiul istoriei universale, dar mai ales al istoriei propriei țări. Studiile s-au desfășurat în principal printre tinerii din universități și au acoperit mai multe generații – cu accent pe cei născuți după anul 2000. Poate tocmai de aceea, majoritatea răspunsurilor …

Despre separarea ontologică

Când oare au încetat europenii să îi mai vadă pe antici în straiele lor? Putem data acest moment în epoca în care pictorii au abandonat îmbrăcarea personajelor antice sau a celor religioase după moda contemporană lor. Adică abia când au început să simtă că, îmbrăcându-i ca pe ei, comit un anacronism; când au înțeles că …

Amănunțirea lapidară sau despre negoțul lecturii

Am mărturisit adesea de-a lungul cronicilor literare scrise într-o jumătate de veac că îmi place anume proza discret reflexivă, cea care apelează la o privire amănunțită asupra lumii, dar nu-și uită ținta, căci prozatorul țese abil mătasea detaliilor pentru a face mai firești inserțiile meditative, eseist-filosofice, enunțând ici-colo „adevăruri“ despre sine. Dar nu doar despre …

Experimentele în artă

Arta este o problemă strict personală a fiecărui creator, și dacă e o problemă personală, arta nu poate avea sfârșit, căci de fiecare dată când va apărea un nou artist, se va deschide o nouă fereastră în zidul care separă cognoscibilul de incognoscibil, și văzutul de nevăzut, îmi spune deseori, pe la mijlocul anilor 1990, …

Somnul personajelor

Personajele au nevoie de odihnă și mai dorm, deși actul somnului în sine nu e spectaculos într-o acțiune dramatică și chiar într-una epică. Jupîn Dumitrache e exasperat că în Noaptea furtunoasă toți ai casei dorm în timp ce onoarea sa de familist e în mare pericol. El îl ceartă pe Spiridon pentru că doarme, deși …

Viața cumva-cumva sau despre amnezia culturală

Romanul lui Ian McEwan Mașinării ca mine (Polirom 2019; trad. Dan Croitoru) pune câteva întrebări fundamentale despre condiția umană prin intermediul unei confruntări incomode între omul Charlie și un robot super-perfecționat cu numele Adam. Deși e proprietatea sa, căci l-a cumpărat cu bani mulți, primiți dintr-o moștenire, și deși Adam are setări din fabrică („sinonimul …

Moldova și spiritul abisal al culturii

În planul Geografiei literare a României, schițat la începutul mileniului al treilea, cartea a doua ar fi trebuit să se numească Moldova și sentimentul abisal al culturii, titlu sugerat de Nicolae Balotă. În sumar nu apărea numele lui Dimitrie Cantemir, mă întreb şi azi de ce. Îşi trăieşte Dimitrie Cantemir „sentimentul abisal al culturii“? A …

Copilăria personajelor

C’est copil? Costică Panaite (în Prea târziu de I.L. Caragiale) Personajele-copii aduc în principiu în texte farmecul inocenței. Ingenuitatea lor înduioșează. Copilăria este în general primită cu indulgență. În literatură există un mare pericol de a cădea, prin personaje-copii în dulcegărie și clișee, chiar și când sînt vehiculate de un mare scriitor ca Ion Creangă, …

„Bârlog“ de scriitor

Am scris adesea despre locuri și locuiri, despre relația scriitorului cu natura ori despre interioarele Tiffany pe care le descrie, apropriindu-și-le, în cărțile sale. Am reținut cuvintele lui Saramago: „lumea noastră exterioară“ e, „în orice clipă și împrejurare, un fel de prelungire a lumii noastre interioare și la fel de variabilă atât una, cât și …

Țigările lui Corto Maltese

Eroii fac fapte de vitejie, dar își mai trag și sufletul. De la plăcerea intervențiilor în forță la cea a reveriei, pasul este mic. El e parcurs de Corto Maltese cu precădere prin intermediul țigărilor „onirice“ și „halucinatorii“. Acestea îl ajută, pe de o parte, să se relaxeze după o situație conflictuală, iar pe de …

Scriitorii și războaiele

Tema războiului, cu toate implicațiile sale social-politice și psihologice, cu urmările și dramale sale umane niciodată cicatrizate, a constituit dintotdeauna o abordarea majoră pentru mulți scriitori importanți. De la Homer și până în vremurile noastre, în care locul zeilor și al mitologicelor personaje războinice a fost uzurpat de inși posedați de ambiții distrugătoare, scriitorii au …

Litere și destine sau despre buchisire

Se spune, de obicei, că omul se deosebește de celelalte viețuitoare prin aceea că apelează la vorbirea articulată, mijloc sonor de exprimare și comunicare. Doar că lucrurile nu stau chiar așa. Că nu înțelegem „limba păsărilor“, sau a delfinilor nu înseamnă nicidecum că viețuitoarele cu pricina nu comunică într-o limbă, ci doar că nu e …